Copii romani in scoli engleze
Alegerea unei scoli este una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie sa o luati pentru copilul vostru. Pentru a avea sanse la obtinerea unui loc intr-o scoala primara sau secundara pe care o doriti, trebuie sa aplicati din timp. Incepeti prin a cauta scoli din zona voastra, acest lucru putand fi facut online la acest LINK.
Contactati, de asemenea, autoritatea locala si solicitati informatii despre scolile din zona.
Odata ce ati aflat ce scoli sunt in apropiere, obtineti cat mai multe informatii despre ele. De ex, ar trebui sa vizitati scolile, sa cititi cele mai recente rapoarte Ofsted despre scoala respectiva, sa aflati parerile altor parinti samd.
Odata ce ati stabilit o lista a scolilor preferate, trebuie sa pregatiti aplicatia. Inainte de a aplica insa, este foarte important sa cititi despre criteriile de admitere ale scolii; sunt criterii diferite in scoli diferite.
Nu ratati data limita. Aceasta este data pana la care puteti aplica si ea difera de la o autoritate locala la alta asadar trebuie sa verificati din timp care este aceasta pentru a trimite aplicatia la timp. Pentru scolile secundare, autoritatile din comitetul de admitere trimit scrisorile cu rezultate pe 1 martie. Pentru scolile primare aceasta data difera.
Uneori scolile nu au suficiente locuri pentru numarul de copii inscrisi. Daca nu obtineti un loc pentru copil, aveti dreptul de a face apel.
Educatia pentru copiii de pana in 5 ani se face la nurseries, playgroups si reception classes.
Autoritatea locala este o sursa utila de informatii. In fiecare an (vara), autoritatile locale produc un pliant distribuit gratis parintilor care contine detalii legate de procesul de aplicare si termenele limita, numarul de elevi din fiecare scoala, cum vor fi alocate locurile daca sunt mai multe aplicatii (criteriile de admitere). Puteti obtine o copie contactand autoritatea locala sau de la biblioteca locala.
Cand ati gasit cateva scoli care s-ar potrivi copilului vostru, organizati o lista. Inainte de a aplica la vreo scoala, ganditi-va la personalitatea copilului si la nevoile lui dar si nevoile familiei poate preferati o scoala care ofera acces la program peste ore. Toti copiii sunt diferiti si este posibil ca scoala cu cea mai buna reputatie sa nu fie cea mai buna alegere pt copilul vostru. Aflati asadar ce conteaza pt copil, unde ar vrea el sa mearga, chiar daca este posibil sa nu fiti de acord. Acest lucru este mai relevant cand copilul este mai mare si alegeti o scoala secundara. Unde merg prietenii lui Inceperea scolii intr-un loc nou poate fi infricosator si sa aiba cativa prieteni deja acolo poate ajuta.
Daca aveti un copil foarte inteligent sau are cereri speciale, este important sa gasiti o scoala care sa ii poata oferi sprijinul necesar. De asemenea daca aveti un copil pasionat de un anumit subiect, ca de ex muzica sau matematica, puteti considera si cum poate ajuta scoala in dezvoltarea acestui interes. In timp ce toate scolile de stat urmeaza curriculumul national, unele se specializeaza pe anumite subiecte.
Luati de asemenea in considerare daca scolile ofera servicii in afara orelor normale de scoala, ca de exemplu club de mic dejun sau activitati dupa terminarea orelor. Verificati in prezentarea scolii despre aceste detalii si costuri.
Daca ati decis ca o scoala este potrivita pt copil, mergeti si o vedeti. Cele mai multe scoli au zile deschise sau seri, oferind ocazia de a vizita scoala, de a cunoaste colectivul si de a vedea cate ceva din munca elevilor. In timp ce sunteti acolo, ganditi-va cat de primitoare vi se pare scoala, daca sunteti impresionati de lucrarile elevilor ce va sunt prezentate, daca scoala este bine echipata, vedeti unde elevii fac sport si daca exista computere, cum va ajunge copilul la scoala, transport si durata calatoriei, daca scoala are o asociatie a parintilor.
De asemenea puteti solicita sa cititi despre rezultatele scolii, despre participarea elevilor, absentele lor si cele mai recente rapoarte Ofsted.
Pentru a putea alege pentru copilul vostru, iata cateva informatii despre tipurile de scoli si procedurile de admitere.
Toti copiii din Anglia cu varste intre 5 si 16 ani au dreptul la un loc gratuit intr-o scoala de stat. Cei mai multi merg la scoli de stat. Copiii incep in mod normal scoala primara la 4 sau 5 ani, dar multe scoli au un an de receptie pentru cei de 4 ani. Copiii parasesc scoala primara la 11 ani, pentru a merge la scoala secundara. Cele mai multe scoli de stat admit si baieti si fete, desi unele sunt unisex.
Scolile speciale, desi urmeaza curriculumul national, se focalizeaza pe o anumita zona de interes, ca de ex sport, tehnologie sau arte vizuale.
Scolile de stat cu anumite caracteristici sunt:
Academiile conduse independent, fondurile provin de la sponsori in colaborare cu departamentul de educatie si autoritatea locala
Colegiile tehnologice conduse independent, fara taxe, in zone urbane pt copii intre 11 si 18 ani, focalizate pe stiinta, tehnologie, oferind calificari vocationale dar si GCSEs si A levels
Scoli comunitare speciale pentru copiii cu nevoi educationale speciale, inclusiv dizabilitati fizice si dificultati de invatare
Scoli de credinta curriculum educational religios, admiteri speciale, politica de angajare speciala
Scoli de gramatica selecteaza elevii pe baza aptitudinilor academice
Scoli tip internat ofera cursuri gratuite dar se plateste cazarea (+ intretinerea)
Scolile independente sunt in jur de 2,300 in Anglia, au curriculumul propriu si politica de admiteri proprie. Sunt finantate de taxele platite de parinti si investitii. Peste jumatate au statut de caritate.
Fiecare scoala independenta trebuie inregistrata cu departamentul de educatie si standardele sunt periodic verificare, ori de catre Ofsted sau de inspectoratul scolilor independente.
Admiterea la scoli primare sau secundare nu este automata. Toate scolile au criterii de admitere pe care scoala le aplica daca sunt mai multe inscrieri decat locuri disponibile.
Pentru scolile de stat, comitetul pentru admitere va fi autoritatea locala sau corpul guvernator al scolii. Detaliile legate de criteriile de admitere, alaturi de numarul de aplicatii primite anul anterior, sunt listate in prezentarea scolii. Informatia este accesibila si in pliantul oferit de autoritatea locala. Criteriile de admitere variaza de la o zona la alta.
Exemple de criterii:
Copilul are un frate sau o sora la aceeasi scoala
Locuiti in zona in care se afla scoala
Pentru scolile de credinta, copilul sau familia apartine religiei scolii
Pentru scolile secundare, copilul a mers la scoala primara ce apartine de secundara
Casa este aproape de scoala
Scolile de credinta pot cere confirmarea prezentei la un anumit loc de rugaciune
Scolile de gramatica pot avea un examen sau test de admitere
Vacantele scolare pentru scolile de stat sunt stabilite de catre autoritatea locala. Pentru cele mai multe, anul scolar este impartit in 3 trimestre. Mai multe informatii aflati direct de la scoala aleasa. Pentru vacante din timpul trimestrului, trebuie sa faceti o cerere la directorul scolii iar motivul este unul bine intemeiat.
Corpul guvernator al fiecarei scoli decide asupra uniformei si este responsabilitatea directorului sa se asigure ca elevii respecta regula. Uniformele se pot cumpara din magazine specializate. Uniforma include adesea si hainele necesare pt orele de educatie fizica.
Curriculumul national stabileste materiile predate, cunostintele, aptitudinile si intelegerea ceruta de fiecare materie, obiectivele de atins, progresul elevului prin examinari.
Prima treapta a invatamantul este cea dintre 3 si 5 ani, foundation stage, de la inceputul gradinitei pana la terminarea anului de receptie la scoala.
Al doilea stagiu intre 5 si 11 ani, scoala primara, are in componenta key stages, impartirea pe ani, dupa cum urmeaza: anul 1 si anul 2 = Key Stage 1, anii 3-6 = Key Stage 2, anii 7-9 = Key Stage 3. La sfarsitul Key Stage 1, copilul va avea testari la engleza si matematica care vor permite profesorului sa produca un raport al progresului. La sfarsitul Key Stage 2, copilul va avea teste nationale la engleza, matematica si stiinte. La 14 ani, la terminarea Key Stage 3, copilul va avea din nou teste nationale la engleza, matematica si stiinte.
In timpul ultimului an elevii aleg ce subiecte vor sa studieze in Key Stage 4 iar la finalul Key Stage 4 (anii 10-11), la varsta de 16 ani, elevii sustin GCSEs rezultatele la GCSEs permit apoi inscrierea pentru A levels pe subiectele dorite iar rezultatele obtinute in urma examenelor dupa cei doi ani de A levels conteaza pentru inscrierea la universitati.
sursa
vineri, 13 noiembrie 2015
miercuri, 28 octombrie 2015
Lego Speed Champions
Aparent prostia se plateste. Scump :D
Astia mici m-au innebunit cu LEGO, colectia Speed Champions.
M-am gandit dupa ce am cumparat vreo 5 colectii de la noriel, ca as putea sa le caut pe olx sau okazii ori vreun site asemanator.
Si le-am cautat.
Si ...culmea, le-am si gasit la pret mai bun. Cam cu 10% mai putin.
Euforie de moment, am cumparat 3 colectii, m-am gandit ca daca tot am gasit, sa cumpar pentru a nu ii mai auzi ca ei s-au plictisit de actualele colectii si vor si altele noi.
Ma gandeam ca oricum nu am nevoie de garantie, nu are ce sa se strice la ele, cel mult le pierd astia mici prin casa si le culegem cu aspiratorul.
Totul ok, le-am comandat de pe olx.ro, mi-au venit acasa si surpriza....nu erau lego. Niste mizerii chinezesti LAGO :))
Nu se imbina bine, geamurile transparente de la masinuta, nu prea sunt transparente, rotile nu se rotesc, mai sunt si ovale unele, lipsesc piese, nu au carticelele pentru asamblare ....totul arata trist la ele, seamana cu niste jucarii de 5 lei bucata.
Distractia asta m-a costat cam 550 de lei. Daca afla sotul cat am dat pe ele, ma scalpeaza.
Cel mai trist lucru este ca astia mici se chinuie sa le asambleze, trebuie sa le apas cu piciorul ca sa intre (si nici asa nu intra in lacasurile respective, calumea) si mai mult de atat, cand trebuie sa le scot, este absolut necesar sa folosesc un cutit.
Cel putin asta de aici, desi am dat pe el cam 130 lei, nu are decat 2 roti. Este ca in bancul ala de cand eram eu mica, pentru a iesi masina de curse, ar trebui sa il iau la pila.
M-am oprit la timp, pentru ca aveam in plan sa cumpar si astea din colectia Lego Bionicle:
- BIONICLE - Protector of Ice
- BIONICLE - Kopaka Master of Ice
- BIONICLE - Skull Warrior
- BIONICLE - Skull Slicer
- BIONICLE - Protector of Jungle
- BIONICLE - Protector of Stone
- BIONICLE - Protector of Water
Sa nu uit, incredibil dar adevarat: respectivele bucati de plastic miros urat. Vorbesc serios, efectiv PUT, miros ca naiba, nu imi dau seama de ce, plasticul sua conditiile in care au fost ambalate...
Oricum aviz amatorilor, sa nu mai faceti si voi "economii" din astea.
Acum m-a mai si speriat o prietena, m-a intrebat daca le-am spalat inainte sa le dau copiilor sa se joace. Drace, la asta chiar nu m-am gandit si sincer nici nu vad cum le-as putea spala, dar chiar are dreptate.
M-am stresat vreo 2 zile si pana la urma le-am strans pe toate, le-am pus intr-un lighean cu detergent si spirt si le-am lasat peste noapte.
Sunt curioasa daca se vor topi, ma astept la orice.
Azi am dat comanda pe site-ul lor si astept:
Ion Creanga - Pupaza din tei
Acest post este pentru cei ce au cautat, ca si mine, cateva ore bune, varianta originala a povestii lui Ion Creanga.
Ion Creanga - Pupaza din tei
Ma trezeste mama
într-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: „Scoala duglisule,
înainte de rasaritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul arminesc si sa te
spurce ca sa-ti mearga bine toata ziua?”....Caci asa ne amagea mama cu o pupaza
care-si facea cuib, de multi ani, într-un teiu foarte batrân si scorburos, pe
coasta dealului, la Mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai
vara: ”Pu-pu-pup! pu pu-pup! des-dimineata, în toate zilele, de vuia satul. Si
cum ma scol, îndata ma si trimite mama cu demâncare în tarina, la niste
lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai în Valea-Seaca, aproape de
Topolita. Si pornind eu cu demâncarea, numai ce si aud pupaza cântând:
- Pu-pu-pup! pu pu-pup! pu pu-pup!
Eu, atunci,
sa-mi caut de drum tot înainte? Ma abat pe la teiu, cu gându sa prind pupaza,
caci aveam grozava ciuda pe dânsa; nu numaidecât pentru pupat, cum zicea mama,
ci pentru ca ma scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum
ajung în dreptul teiului, pun demâncarea jos în carare, pe muchea dealului ma
suiu încetisor în teiu, care te adormea de mirosul.....floarei, bag mâna în
scorbura, unde stiam, si, norocul meu!....gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de
multamire: „Taci lelita, ca te-am captusit eu! Îi mai pupa tu si pe dracul
de-acum!” Si când aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma
spariiu de creasta ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pâna
atunci, si-i dau iar drumul în scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam în
capul meu ca serpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni, ca se
afla în scorburi câteodata si serpi, sa scot pupaza pe ce-a fi.....dar ea,
sarmana, se vede ca se mistuie de frica mea prin cotloanele scorburei, undeva,
caci n-am mai dat de dânsa nicaieri: parca intrase în pamânt. „Mai! anapada
lucru si-aista!” zic eu înciudat, scotând caciula din cap si tuflind-o în gura
scorburei. Apoi ma dau jos, caut
o lespede potrivita, ma suiu cu dânsa iar în teiu, îmi ieu caciula si în locul
ei pun lespedea, cu gând c-a iesi ea pupaza de undeva pâna m-oiu întoarce eu
din tarina. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc rapede cu demâncarea la
lingurari...si oricât oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cât
am umblat hoinarind eu cine stie pe unde si cât am bojbait si mocosit prin
teiu, sa prind pupaza, si lingurarilor, nici mai ramâne cuvânt, li se lungise
urechile de foame asteptând. S-apoi vorba ceea: Tiganului, când i-e foame,
cânta; boierul se primbla cu mâinile dinapoi, iar taranul nostru îsi arde
luleaua si mocneste într-însul”. Asa si lingurarii nostri: cântau acum îndracit
pe ogor, sezând în coada sapei, cu ochii paienjeniti de-atâta uitat, sa vada nu
li vine mâncare dincotrova? Când, pe la prânzul cel mare, numai iacatama-s si
eu de dupa un dâmb cu mâncarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind asa
de cu chef......atunci au si tabarât balaurii pe mine, cât pe ce sa ma înghita,
de nu era o chiranda mai tânara între dânsii, sa-mi tie de parte.
- Haouileo, mo! ogoiti-va! ce tolcaniti baiatul? Cu tatu sau
aveti ce-aveti, iar nu cu dânsul!
Atunci
lingurarii, nemai punându-si mintea cu mine, s-au asternut pe mâncare, tacând
molcum. Si scapând eu cu obraz curat, îmi ieu traista cu blidele, pornesc spre
sat, ma abat iar pe la teiu, ma suiu într-însul, pun urechea la gura scorburei
si aud ceva zbatându-se înauntru. Atunci ieu lespedea cu îngrijire, bag mâna si
scot pupaza, vlaguita de atâta zbucium; iar ouale, când am vrut sa le ieu, erau
toate numai o chisalita. Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o
îndosesc de mama vreo doua zile în pod prin cele putini hârbuite; si una-doua
la pupaza, de nu stiau cei din casa ce tot caut eu prin pod asa des. Însa a
doua zi dupa asta, iaca si matusa Mariuca lui Mos Andrei vine la noi c-o
falca-n ceriu si cu una-n pamânt, si se ia la ciondanit cu mama din pricina
mea:
- Mai auzita-i dumneata cumnata, una ca asta, sa fure Ion
pupaza, care, zicea matusa cu jale, ne trezeste des-dimineata la lucru de
atâtia ani?
Grozav era de tulburata, si numa’ nu-i venea sa lacrameze,
când spunea aceste. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa, caci pupaza
era ceasornicul satului. Însa mama, sarmana, nu stia de asta nici cu spatele.
- Ce spui, cumnata?! Da’ ca l-as ucide în bataie, când as
afla ca el a prins pupaza, s-o chinuiasca. De-amu bine ca mi-ai spus, las’ pe
mine, ca ti-l ieu eu la depanat!
- Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnata Smaranda, zise
matusa, caci de zbântuitul ista al dumitale nimica nu-i scapa! Ce mai atâta?
Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o; gâtul îmi pun la mijloc!
Eu, fiind ascuns
în camara, cum aud unele ca aceste, iute ma suiu în pod, umflu pupaza de unde
era, saiu cu dânsa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul în târgul
vitelor, s-o vând, ca I era tocmai lunea, într-o zi de târg. Si cum ajung în
iarmaroc, încep a ma purta tantos printre oameni de colo pâna colo, cu pupaza-n
mâna; ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. Un mosneag nebun, c-o
vitica de funie, n-are ce lucra?
- De vânzare-ti e gainusa ceea….mai baiete?
- De vânzare, mosule!
- Si cât cei pe dânsa?
- Cât crezi si dumneata ca face!
- Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca!
Si cum i-o dau în mâna, javra dracului se face a o cauta de
ou si-I dezleaga atunci frumusel ata de la picior; apoi mi-o arunca-n sus,
zicând: “Iaca pozna, c-am scapat-o!” Pupaza, zbrrr! Pe-o dugheana si, dupa ce
se mai odihneste putin, îsi ie apoi drumul în zbor sprev Humulesti si ma lasa
mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitându-ma dupa dânsa!….eu, atunci, hat!
De sumanul mosneagului, sa-mi plateasca paserea……
- Ce gândesti dumneata mosule? Te joci cu marfa omului? Daca
nu ti-a fost cumparat, la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu giunga asta
de mine! Înteles-ai? Nu-ti paie lucru de saga! Si ma bagam în ochii
mosneagului, si faceam un taraboiu, de se strânsese lumea ca la comedie
împrejurul nostru; da, iarmaroc nu era?!
- Dar stii ca esti amarnic la viata mai baiete?! Zise
mosneagul de la o verme, râzând. În ce te bizui de te îndârjesti asa nepoate?
Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te
manânca spinarea, cum vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba
si-un topor îti fac daca ma crezi, de-i zice “aman, puiule!” când îi scapa din
mâna mea!
- Da pace baietului, mosule, zise un humulestean de-ai
nostri, cai feciorul lui Stefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, si ti-i
gasi beleaua cu dânsul pentru asta….
- He, he! Sa fie sanatos dumnealui, om bun! D-apoi chitesti
dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul; chiar mai
dinioarea l-am vazut umblând prin târg, cu cotul subsuoara, dupa cumparat
sumani, cum îi e negustoria, si trebuie sa fie pe-aici pe undeva, ori în vro
dugheana la batut aldamasul. Apoi bine ca stiu a cui esti mai tica! Ian stai
oleaca, sa te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimes cu pupezi de vânzare
sa spurci iarmarocul?
Toate ca
toatele, dar când am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura. Apoi
încet-încet m-am furisat printre oameni, si unde am croit-o la fuga spre
Humulesti, uitându-ma înapoi, sa vad nu ma ajunge mosneagul? Caci îmi era acum
scapare de dânsul, drept sa va spun. Vorba ceea: „Lasa-l, mai! L-as lasa eu,
dar vezi ca nu ma lasa el acum!” Tocmai asa patisem si eu; ba eram înca bucuros
ca am scapat numai cu-atâta. „Bine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu
mama si cu matusa Mariuca”, gândean eu, batându-mi-se inima, ca-ntr-un iepure,
de frica si de osteneala. Si când ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi
în târg; si fratii îmi spun, cu spaima, ca-i pozna cu matusa lui Mos Andrei: a
sculat mai tot satul în picioare din pricina pupazai din teiu; zice ca i-am fi
luat-o noi, si pe mama a pus-o în mare suparare cu asta. Stii ca si matusa
Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de înteles,
ca matusa Anghilita lui mos Chiriac, s-a mântuit vorba! Si cum îmi spuneau ei
îngrijiti, numai ce si auzim cântând în teiu:
- Pu-pu-pup! pu pu-pup! pu pu-pup!
Sora-mea Catrina zice atunci cu mierare:
- I-auzi badita! Doamne, cum sunt unia de napastuiesc omul
chiar pe sfânta dreptate!
- Mai asa surioara!.....Dar în gândul meu: „Cân ati sti voi
cât a patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plânge de
mila!”
Zahei însa ne lasase vorbind si se ca’ mai dusese în târg,
dupa mama, sa-i spuie bucurie despre pupaza.... Si a doua zi, marti, taman în
ziua de lasatul sacului de postul Sân-Petrului, facând mama un cuptor zdravan
de alivenci si placinte cu poalele-n brâu, si pârpalind niste pui tineri la
frigare, si apoi tavalindu-i prin unt, pe la prânzul cel mic, chema pe matusa
Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima:
- Doamne, cumnatica-hai, cum se pot învrajbi oamenii din
nimica toata, luându-se dupa gurile cele rale! Ia poftim, soro, mai bine sa
mâncam ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim câte-un pahar de vin în sanatatea
gospodarilor nostri si: „Cele rale sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba
dintre noi sa piara, si neghina din ogoara!” Caci dac-ai sta sa faci voie rea
de toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci câmpii!
- Asa, cumnata draga, zise matusa Mariuca, strângând cu
nedumerire din umere, când se punea la masa. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui
altadata temeiu pe vorbele oamenilor! Apoi începem cu totii a mânca. Si altii
ca altii, dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua.
Si îndata ce m-am sculat de la masa, luându-mi ramas bun de la calcâie, fuga la
scaldat; si când sar odata voiniceste de pe-un mal nalt în stiloana, din
greseala, drept cu fata-n jos, numai scântei mi s-au facut dinaintea ochilor de
durere; si am crezul ca mi-a pleznit pântecele nu altaceva. Si dupa ce-am iesit
cu mare greu din apa si m-am pus pe mal, tiindu-ma cu mâinile de inima, baietii
s-au strâns chiotca împrejurul meu si m-au înmormântat cu nasip, si m-au
prohodit cum stiau ei, si de-abia mi-am venit în simtire peste vreun ceas;
si-apoi am început a ma scalda în ticna, pâna pe la asfintitul soarelui,
potrivind-o sa vin acasa odata cu vacile si spuind mamei ca, scapându-le
vacarul din ocol pe ale noastre la amiaza, eu singur le-am dus la pascut, si
de-aceea m-am întârziet pâna acum. Si mama, crestina buna, crezându-le toate
laptoase, dupa rabus, cum i le spusesem eu cu magulele, m-a laudat cu vrednicia
ce facusem si mi-a dat si de-mâncare. Iara eu, mâncând lupeste, ma faceam
smerit si nu mai râdeam de mine, mierându-ma tot atunci de ghibacia minciunilor
ce potrivisem, de-mi venea mai-mai sa le cred si eu singur pe jumatate. Iaca,
asa se poate însela omul de multe ori, când nici n-a gândit, daca nu stie a
judeca bine. însa iar man-torc si zic: „Tot patitu-i priceput!
Ion Creanga - La cirese
Acest post este pentru cei ce au cautat, ca si mine, cateva ore bune, varianta originala a povestii lui Ion Creanga.
Ion Creanga - La cirese
Odată, vara pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă
duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur niște
cireșe; căci numai la dânsul și încă la vro două locuri din sat era câte-un cireș
văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Și mă chitesc eu în mine, cum
s-o dau, ca să nu mă prindă. Întru mai întâi în casa omului și mă fac a cere pe
Ioan, să ne ducem la scăldat.
- Nu-i acasă Ion, zise mătușa Mărioara; s-a dus cu moșu-tău
Vasile sub cetate, la o chiuă din Condreni, s-aducă niște sumani.
Căci trebuie să vă spun că la Humulești torc și fetele și
băieții, și femeile și bărbații; și se fac multe giguri de sumani, și lăi, și
de noaten, care se vând și pănură, și cusute; și acolo, pe loc, la negustori
armeni, veniți înadins din alte târguri: Focșani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos,
și de pe aiurea, precum și pe la iarmaroace în toate părțile. Cu asta se
hrănesc mai mult humuleștenii, răzeși fără pământuri, și cu negustoria din
picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare și făină de păpușoi;
sumane mari, genunchere și sărdace; ițari, bernevici, cămeșoaie, lăicere și
scorțuri înflorite; ștergare din borangic alese, și alte lucruri, ce le duceau
lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maici, cărora le vine
cam peste mână târgul.
- Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătușă Mărioară ! vorba de
dinioarea; și-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă, că tare-aș fi avut plăcere
să ne scăldăm împreună… Dar în gândul meu: ”Știi c-am nimerit-o ? bine că nu-s
acasă; și, de n-ar veni degrabă, și mai bine-ar fi…”
Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua
bună, ca un băiet de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă
șupuresc pe unde pot și, când colo, mă trezesc în cireșul femeii și încep a
cărăbăni la cireșe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Și cum eram îngrijit
și mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătușa Mărioara, c-o jordie în
mână, la tulpina cireșului !
- Dar bine, ghiavole, aici ți-i scăldatul ? zise ea, cu
ochii holbați la mine;scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu !
Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie ! Dacă vede ea
și vede că nu mă dau, zvârr ! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu
mă chitește. Apoi începe a se aburca pe cireș în sus, zicând:
- Stai, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș !
Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, și odată
fac: zup ! în niște cânepă, care se întindea de la cireș înainte și era crudă
și pănă la brâu de înaltă. Și nebuna de mătușa Mărioara, după mine, și eu fuga
iepurește prin cânepă, și ea pe urma mea, pănă la gardul din fundul grădinii,
pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot
iepurește, și ea după mine pănă-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de
sărit; pe de laturi iar gard, și hârsita de mătușă nu mă slăbea din fugă nici
în ruptul capului ! Cât pe ce să puie mâna pe mine ! Și eu fuga, și ea fuga, și
eu fuga, și ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu
spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă și deasă
cum îi peria, de care nu s-au ales nimica. Și după ce facem noi trebușoara
asta, mătușa, nu știu cum, se încâlcește prin cânepă, ori se împiedică de ceva,
și cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri
mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, și-mi pierd
urma, ducându-mă acasă și fiind foarte cuminte în ziua aceea…
Dar mai îndesară, iaca și moș Vasile, cu vornicul și
paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față
când s-a ispăși cânepa și cireșele… căci, drept vorbind, și moș Vasile era un
cărpănos ș-un pui de zgârie-brânză, ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: ”Au
tunat și i-au adunat”. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu
munca omului ? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească. Vorba
ceea: ”Nu plătește bogatul, ci vinovatul !” Așa și tata, a dat gloabă pentru
mine, și pace bună ! Și după ce-a venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o
chelfăneală ca aceea, zicând:
- Na ! satură-te de cireșe ! De-amu să știi că ți-ai mâncat
lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu
pe urma ta ?
Și iaca așa cu cireșele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana,
iute și degrabă: ”Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag”. Însă ce
ți-i bună pocăința după moarte ? D-apoi rușinea mea, unde o pui ? Mai pasă de
dă ochi cu mătușa Mărioara, cu moș Vasile, cu vărul Ion și chiar cu băieții și
fetele din sat; mai ales duminica la biserică, la horă, unde-i frumos de
privit, și pe la scăldat, în Cierul Cucului, unde era băteliștea flăcăilor și a
fetelor, doriți unii de alții, toată săptămâna, de pe la lucru !
Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de
n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine; și mai ales acum, când se
ridicaseră câteva fete frumușele în sat la noi și începuse a mă scormoli și pe
mine la inimă. Vorba ceea:
- Măi Ioane, dragi ți-s fetele?
- Dragi!
- Dar tu lor?
- Și ele mie!…
Însă ce-i de făcut ?… S-a trece ea și asta; obraz de
scoarță, și las-o moartă-n păpușoi, ca multe altele ce mi s-au întâmplat în
viață, nu așa într-un an, doi și deodată, ci în mai mulți ani și pe rând, ca la
moară. Și doar mă și feream eu, într-o părere, să nu mai dau peste vro pacoste,
dar parcă naiba mă împingea, de le făceam atunci cu chiuita.
Ion Creanga - La scaldat
Acest post este pentru cei ce au cautat, ca si mine, cateva ore bune, varianta originala a povestii lui Ion Creanga, care sa contina si diacritice.
Ion Creanga - La scaldat
Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai
totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei: niște sumani să-i scoată din
stative; alții să-i nividească și să înceapă a-i țese din nou; un teanc de
sumane croite, nalt până-n grindă, aștepta cusutul; pieptănușii în laiță n-avea
cine-i ținea de coadă; roata ședea în mijlocul casei, și canură toarsă nu era
pentru bătătură! Ș-apoi, vorba ceea: Nu ședea, că-ți șede norocul; țevi de
făcut la sucală; copil de țâță în albie, pe lângă alții vro cinci-șase, care
așteptau să le faci demâncare.
Treabă era acolo, nu încurcală; și încă se cerea degrabă,
căci venea cu fuga iarmarocul de Fălticeni, care acela este ce este. Și mă
scoală mama atunci mai dimineață decât alte dăți și-mi zice cu toată inima: —
Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul
cela pe jos; și eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și
stai lângă mămuca, de-i fă țevi și leagănă copilul; c-apoi și eu ți-oi lua de
la Fălticeni o pălăriuță cu tăsma ș-o curălușă de cele cu chimeri, știi colè,
ca pentru tine! — Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu știam. Toate ca
toatele, dar la cusut și sărăduit sumane și mai ales la roată, mă întreceam cu
fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca
Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea
și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău, cum îi zicea unui țigan din
Vânători. Însă pentru asta tot îmi era dragă, și torceam împreună cu dânsa, la
umbra nucului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de mă săruta mama, când i
le arătam seara acasă.
Așa ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca
să ne luăm de urât, ceea ce la țară se cheamă șezătoare și se face mai mult
noaptea, lucrând fiecare al său; cum torceam eu, de-a mai mare dragul pe
întrecute cu Măriuca, și cum sfârâia fusul roții, așa-mi sfârâia inima-n mine
de dragostea Măriucăi! Martor îmi este Dumnezeu! Și-mi aduc aminte că odată,
noaptea, la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din
sân, care era s-o bage în boale pe biata copilă, de n-aș fi fost eu acolo.
D-apoi vara, în zilele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie, pe colnice și mai
ales prin luncile și dumbrăvile cele pline de mândrețe, după cules răchițică de
făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic și sulcină de pus printre
straie, cine umbla? Povestea cântecului: Fă-mă, Doamne, val de tei Și
m-aruncă-ntre femei! Și, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. Dar
când auzeam de legănat copilul, nu știu cum îmi venea; căci tocmai pe mine
căzuse păcatul să fiu mai mare între frați. Însă ce era să faci când te roagă
mama?
Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer
și așa de frumos și de cald afară, că-ți venea să te scalzi pe uscat, ca
găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am șparlit-o la baltă, cu gând rău asupra
mamei, cât îmi era de mamă și de necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e
deasupra! De la o vreme, mama, crezând că-s prin livadă undeva, iese afară și
începe a striga, de da duhul dintr-însa: Ioane! Ioane! Ioane! Ioane! și Ion,
pace! Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ și se ia
după mine la baltă, unde știa că mă duc; și, când colo, mă vede tologit, cu
pielea goală pe nisip, cât mi ți-i gliganul; apoi, în picioare, țiind la urechi
câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr-însele,și aci săream
într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta și în stânga,
spunând cuvintele: Auraș, păcuraș, Scoate apa din urechi, Că ți-oi da parale
vechi; Și ți-oi spăla cofele Și ți-o bate dobele!
După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în știoalna unde mă
scăldam: una pentru Dumnezeu și una pentru dracul, făcând parte dreaptă la
amândoi; apoi mai zvârleam câteva, de încuiam pe dracul în fundul știoalnei, cu
bulbuci la gură; ș-apoi, huștiuliuc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind
pe dracul de un picior, căci așa ne era obiceiul să facem la scăldat, de pe
când Adam-Babadam. După asta, mă mai cufundam de trei ori în rând, pentru Tatăl,
pentru Fiul și Duhul Sfânt, și înc-o dată pentru Amin.
Apoi mă trăgeam încetișor pe-o coastă, la marginea bălții,
cât mi ți-i moronul, și mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele
mândre ale unor fete ce ghileau pânza din susul meu. Mai frumos lucru nici că
se mai poate, cred! Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile
subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dâmb din prund, aproape de mine. Dar
eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în treabă. În totului tot, a fi trecut la mijloc
vro jumătate de ceas, cât a zăbovit mama acolo, mai vro trei-patru de când
fugisem de-acasă, ș-ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă,
după cum se zice, căci era trecut de amiază.
Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind cuprins de
fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfârșit, mama, cât era ea de tare
de cap, de la o vreme pierde răbdarea și vine tiptil, în vârful degetelor, pe
la spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele
frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă, zicându-mi cu năduh: —
Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ș-apoi atunci vom avea
altă vorbă! Și se tot duce.Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de la ghilit,
care văzură asta, numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea,
de răsuna prundul. Iară eu intram în pământ de rușine, și cât pe ce să mă înec,
de ciudă ce-mi era. Și din dragostea cea mare de mai dinioarea, îmi venea acum
să le strâng de gât, nu altăceva.
Dar vorba ceea: Poți opri vântul, apa și gurile oamenilor?
De-aceea le-am lăsat și eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche, și
pândind vreme pe când șed ele plecate și dau pânza în apă la ghilit, fac țuști!
din baltă ș-o iau la sănătoasa; și așa fugeam de tare pe prund, de săreau
pietrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga,
fără să mă uit în urmă, până ce dau între hudiți, pe drumul care ducea la noi
acasă. Dar nu merg pe drum, de rușine să nu întâlnesc vrun om, ci sar în
grădina lui Costache și merg tupiluș prin păpușoi; apoi într-o hudiță, din
hudiță în grădină la Trăsnea, și iar prin păpușoi; și când aproape să ies din
grădină, mă simțesc câinii lui Trăsnea, și la mine, să mă rupă! Ce-i de făcut?
Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muște câinii și
să te lase în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ și
să-i lași să te latre cât le place, fără să te urnești din loc; căci ei bat cât
bat și, de la o vreme, te părăsesc și se duc. Și adevărat este, căci așa am
scăpat și eu de câinii lui Trăsnea, atunci când am dat peste păcat cu ei și ei
cu mine. Noroc din cer până-n pământ că nu m-a prins melianul și haramninul de
Trăsnea, care avea mare ciudă pe mine, de cănd mă zăpsise în grădina lui la
furat mere domnești și pere sântiliești, căci m-ar fi snopit în bătaie. Ș-apoi
numai asta mi-ar mai fi trebuit acum, cât eram de pricopsit! În sfârșit, după
ce m-au lăsat câinii lui Trăsnea în pace, cum v-am spus, am sărit în
răspintenele unui drum; de acolo, în grădină la noi, și atunci mi s-a părut că
mă aflu în sânul lui Dumnezeu. Și merg eu acum fără păsare prin păpușoi, până
în dreptul ogrăzii, și mă uit printre gard și văd pe mama cum se da în vânt
după trebi, când în casă, când afară; și-mi era mai mare mila de dânsa, dar și
de pântecele meu cel stocit de apă încă îmi era milă.
Vorba ceea: Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima
de milă ce-mi este. Șinemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre
gard: Mămucăi, iacată-mă-s! Ș-odată și sar în ogradă, mă înfățișez dinaintea
mamei, așa chipos cum eram, îi apuc mâna cu sila, o sărut și zic, scâncind:
Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de
mâncare, că mor de foame! Vorba ceea: Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul.
Ea, atunci, cum e mama cu bunătate, se uită galeș la mine și zice oftând: —
Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri în halul acesta și
să mă lași tocmai la vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să
știi că mi te-ai lehămetit de la inimă; doar să te porți de-acum tare bine, să
mai fiu ceea ce-am fost pentru tine; dar nu știu, zău! Și, scurtă vorbă, văzând
că m-am pus rău cu mama, îi juruiesc eu că ce-am făcut n-oi mai face.
Apoi umblu tot cu binișorul pe lângă dânsa și nu ies din
cuvântul ei afară nici cu fapta, nici cu vorba, căci: Vorba dulce mult aduce;
la trebi-s hărnicuț cât se poate: derdicam și măturam prin casă ca o fată mare,
de n-avea mama grijă când se ducea undeva. Și-ntr-o zi o văz că mă sărută și-mi
zice cu blândețe: — Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei, și să-ți
dea de toate darurile sale cele bogate dacă te-i purta cum văd că te porți de-o
bucată de vreme încoace! Atunci eu, pe loc am început a plânge, și bucuria mea
n-a fost proastă. Și mai multă mustrare am simțit în cugetul meu decât oricând.
Și de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile și de m-ar fi izgonit de la casă ca
pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei, ca atunci când m-a
luat cu binișorul!
Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai
de-apoi, pentru că așa am fost eu, răbdător și statornic la vorbă în felul meu.
Și nu că mă laud, căci lauda-i față: prin somn nu ceream demâncare, dacă mă
sculam, nu mai așteptam să-mi dea alții; și când era de făcut ceva treabă, o
cam răream de pe-acasă. Ș-apoi mai aveam și alte bunuri: când mă lua cineva cu
răul, puțină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binișorul, nici atâta; iar
când mă lăsa din capul meu, făceam câte-o drăguță de trebușoară ca aceea, de
nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu
tot meșteșugul ei. Povestea ceea: Un nebun arunc-o piatră în baltă, și zece
cuminți n-o pot scoate. În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia,
am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din
Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la
treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac așa ca în
anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost!
marți, 8 septembrie 2015
Compania Lego doneaza jucarii
Compania LEGO din Danemarca și Lions Club din Danemarca au donat un TIR de jucării LEGO pentru copiii din Republica Moldova.
Victoria Matveev, președintele clubului Lioness Moldova, ne-a relatat că Clubul Lions a luat naștere în anul 1917 în SUA, iar peste trei ani de existență a devenit o organizație internațională. În prezent, aceasta este reprezentată în 206 țări ale lumii, iar numărul total de membri depășește 1 mln. 300 de mii. Sloganul clubului este „Noi servim”. Potrivit Victoriei Matveev, misiunea clubului este de a promova înțelegerea între toți oamenii în scopuri umanitare, oferind servicii de voluntariat.
„Clubul Leoaicelor” din Moldova are în palmares de doi ani de activitate și în cadrul acestuia activează în prezent 22 de doamne dornice de a se implica activ. „Scopul clubului nostru este creșterea bunăstării sociale prin implicarea activă a membrilor comunității. În satul Colibași, au beneficiat copiii din ambele grădinițe, dar și grupul local de inițiativă, în cadrul căruia au fost instruiți 18 animatori care vor petrece timpul jucându-se cu copiii în vacanțe și în zilele de week-end. Numărul total de copii din satul Colibași care beneficiază de jucăriile LEGO din partea clubului Lions din Danemarca este în jur de 500”, a adăugat președintele Clubului Lioness Moldova.
Zinaida Niculenco, mama unui copil din grupa mare de la una din grădinițele din Colibași, a ținut să le mulțumească membrilor clubului Lions pentru darul minunat: „E un cadou special, este binevenit atât pentru fetițe, cât și pentru băieței. Ca și mămică, pot spune că este jucăria preferată a copilului meu, dar și a multor alți copii, și așa cum nu fiecare părinte își permite să îi procure astfel de jucării copilului său, mulți dintre copii vor avea posibilitatea să se joace cu ele aici, la grădiniță, unde își petrec cea mai mare parte a zilei. În plus, acest joc le dezvoltă imaginația și creativitatea”.
Și la Crihana Veche, cutiile cu jucării LEGO au fost motiv de mare bucurie pentru cei circa 174 de copii de la grădinița „Clopoțelul” din localitate. Maria Hîncu, directoarea grădiniței, ne-a declarat că e pentru prima oară când grădinița primește jucării noi din altă parte decât cele oferite de părinți.
Jucării LEGO au mai primit și grădinițele din următoarele localități din sudul Moldovei: Văleni, unde au beneficiat 82 de copii; Giurgiulești – 145 de copii; Slobozia Mare – 152 de copii; satul Vinogradovca, raionul Taraclia – 83 de copii; de asemenea, s-au bucurat de jucării 7 copii de la centrul de reabilitare pentru minorii cu dizabilități, precum și 18 micuți de la centrul pentru copiii din grupa de risc.
miercuri, 29 iulie 2015
10 principii importante în educatia copiilor
Sfaturi pentru părinți
Cele mai importante sfaturi privind educația copiilor sunt moștenite de la părinți sau împrumutate din lucrările celor mai celebri pedagogi și pediatri. Evreul polonez Janusz Korczak este una dintre personalitățile care au marcat secolul trecut prin lucrările sale despre privind copiilor. Dacă n-ar fi fost exterminat în lagărul german de la Treblinka, acest pediatru celebru ar fi continuat încă mult cercetarea asupra modului perfect de educație. Vedeți, mai jos, 10 principii importante, stabilite de Korczak, pentru toți părinții care își educă odraslele.Korczak era un avocat al emancipării copiilor, autodefinirii și respectării drepturilor acestora. Principiile democratice pe care Korczak le aplica în relația cu adulții și copiii, erau puse în practică zilnic în instituțiile lui, prin intermediul sistemului de auto-guvernare al copiilor. „Un copil înțelege și raționalizează asemenea unui adult – doar că nu beneficiează de același bagaj de experiențe”, declara pediatrul polonez.
El mai afirma că locul unui copil este în compania colegilor de-o seamă cu el și nu acasă. Și-a dorit cu ardoare ca aceștia să se elibereze de convingerile și ideile lor fragede, să fie supuși unui proces de socializare, pregătindu-se astfel pentru viața adultă. A încercat să ofere copiilor o copilărie lipsită de griji și nu lipsită de obligații. Considera că un copil ar trebui să înțeleagă și să experimenteze emoțional o situație, să tragă concluzii independent și, eventual, să prevină posibile consecințe. „Nu există copii, există oameni”, mai scria Korczak, în lucrările sale.
Principiile pe care pediatrul nu le-a abandonat niciodată, în ceea ce privește educarea copiilor, sunt legate de: absența violenței asupra copiilor, convingerea că un copil este o ființă umană la fel ca un adult și că are dreptul la opiniile sale și exercitarea dreptului copiilor la respect, ignoranță, eșec, intimitate și la proprietate.
10 principii concrete, adresate părinților, de acest mare pedagog al secolului trecut, le găsiți mai jos.
„1. Să nu crezi niciodată că copilul tău trebuie să devină ca tine sau numai așa cum îți dorești tu. Ajută-l să se regăsească pe sine și nu-i regăsi pe ceilalți în el.
2. Nu cere de la copil o răsplată pentru tot ce faci de dragul lui. I-ai dăruit viața. Cum ar putea să-ți răsplătească asta? El va dărui viață altui omuleț, apoi se va bucura de nepoți. Aceasta e legea ireversibilă a recunoștinței.
3. Nu-i demonstra copilului supărările tale, pentru că la bătrânețe vei strânge roadele. Ce semeni, aceea culegi.
4. Nu-ți lăsa copilul să se descurce singur, atunci când întâmpină probleme. Când te-ai ciocnit, la rândul tău, de primele dificultăți, nu aveai nici tu experiență. Oferă-i direcția pe care nu o vede. Va crede că s-a descurcat singur!
5. Nu-ți înjosi copilul. Nici măcar atunci când nu există nimeni, în afară de voi doi.
6. Nu uita că cele mai importante întâlniri din viața oamenilor sunt întâlnirile cu copiii. Atrage-le mai multă atenție.
7. Nu te victimiza dacă nu poți întreprinde ceva anume pentru copilul tău. Chiar dacă n-ai făcut tot posibilul pentru el, ai făcut destul.
8. Copilul nu este un tiran care ți-a monopolizat viața, sângele și trupul. Este vasul prețios pe care viața ți l-a dăruit pentru a păstra și dezvolta în el focul creației. Copilul este iubirea fără restricții a mamei și a tatălui. Părinții nu cresc copilul „lor”, ci un suflet, care le este dar spre păstrare.
9. Învață să iubești un copil străin și nu fă altui copil ceea ce n-ai vrea să suporte copilul tău.
10. Iubește copilul indiferent dacă e: netalentat, ghinionist sau deja matur. Atunci când comunici cu el, bucură-te. Copiii înseamnă o sărbătoare care încă mai este cu tine.”
sursa
miercuri, 1 iulie 2015
Record Lego: Cea mai inalta structura
Structura din LEGO
Recordul pentru cea mai inalta structura construita din caramizi din material plastic Lego
Turnul a fost construit numai din jucarii lego si masoara o inaltime de 34,43 metri ( 112 ft 11.75 inch ) el a fost construit de Red Clay Consolidated School District (USA) din Wilmington, Delaware, USA la data de 19 August 2013.
Constructia a fost denumita Turnul Babel dupa turnul biblic, la care au luat parte 16000 de studenti al unui district scolar format din 32 de scoli, iar pentru realizarea lui au fost necesare 420000 de caramizi LEGO. Caramizile au fost donate de locanici si organizatii, si au cantarit peste 1 tona
Red Clay administrator la Dr. Merv Daughterya fost cel care a asamblat ultima piesa de LEGO din varful turnului, astfel a depasit vechiul record cu aproximativ 2 metri. Dupa stabilirea recordului, turnul a fost dezasamblat, iar caramizile LEGO au fost distribuite scolilor din circumstriptie.
Prima constructie de acest fel a inceput in anul 1998, in fiecare an au fost construite versiuni mult mai inalte de catre persoane fizice, grupuri si chiar compania LEGO din 9 tari din Estonia pana in Norvegia.
sursa
joi, 18 iunie 2015
Greselile parintilor in educatia copiilor
Exista anumite gesturi si atitudini care sunt gresite si care pun la indoiala iubirea neconditionata a parintilor fata de copil.
Iata citeva greseli frecvente:
- Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, înseamna ca-ti iubesti copilul conditionat.
- Sa-ti ameninti copilul în încercarea de a-l corecta.
- Sa exprimi o atitudine critica.
- Sa tipi sau sa strigi la copil.
- Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.
- Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .
- Sa fii prea ocupat ca sa-i acorzi atentie.
- Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor. Da, este usor sa gresesti cateodata si orice parinte este vinovat de a fi facut, ocazional, macar una dintre aceste greseli.
Dar nu te lasa coplesit de vinovatie. Fii dispus sa spui simplu: „Îmi pare rau”,apoi poti incepe sa indrepti lucrurile.
Urmareste urmatoarele sfaturi:
În primul rand, manifesta acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire si de amabilitate. Încearca sa întelegi. Poarta-te în asa fel, încat copilul sa stie ca este dorit si binevenit.
Iubeste-l neconditionat.
În al doilea rand, asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajulcorporal. De multe ori, copiii nu exprima în cuvinte ceea ce simt, dar îsi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera confortabila si plina de caldura, în care copilul sa se simta liber sa se exprime.
În al treilea rand, ia-ti timp sa stai cu copilul, si aceasta nu doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare data cand copilul are nevoie de atentie. De exemplu, cand copilul vine la tine, cu dorintele lui, într-un moment cand nu i le poti împlini
pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunandu-i: „Nu vezi ca sunt ocupat(a)?” Încearca sa-l îmbratisezi, sa-i zambesti cu toata caldura si sa-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(a), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei sa-mi spui”.
Copiii trebuie sa învete sa aiba rabdare si sa-i înteleaga pe cei din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie în mod personal poate fi interpretata de ei drept respingere.
Procedeaza în asa fel, încat fiecare copil sa stie ca te bucuri sa fii împreuna cu el. Îi poti comunica acest mesaj mangaindu-l, îmbratisandu-l sau tragandu-l langa tine atunci cand este momentul. Împlinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceti împreuna, este metoda care spune cel mai clar si mai con-vingator: „Te iubesc”. Copiii au nevoie sa li se acorde incredere. Primul an din viata copilului tau este critic pentru el, în ceea ce priveste dezvoltarea încrederii (sau a credintei) în parintii lui si/sau în persoanele care îl îngrijesc. Daca atentia pe care o primeste este iubitoare si consecventa si daca nevoile sale fizice sunt împlinite, atunci încrederea vine de la sine. Însa, pe masura ce creste, copilul nu va mai avea nevoie doar sa poata avea încredere în mediul în care traieste, ci si ca lui însusi sa i se acorde o încredere din ce în ce mai mare. Prea adesea uitam ca încrederea este un drum cu sens dublu. Parintii nu trebuie doar sa fie ei însisi demni de încredere, ci si sa manifeste încredere în copilul lor.
De ce are copilul nevoie sa i se acorde încredere?
În primul rand, încrederea este esentiala, daca vrei sa-i înveti pe copii sa îsi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand este nevoie) si sa ia propriile decizii. Prea adesea, parintii considera ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca întotdeauna pentru copiii mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Însa, atunci cand copiii vor creste, aceiasi parinti se vor mira de ce copiii lor au dificultati în a lua singuri decizii sau sfarsesc prin a lua decizii care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva învata sa ia decizii bune este experienta participarii în procesul de
luare a deciziilor. Copilul tau va dobandi aceasta experienta, daca îi arati ca ai încredere în el, în ceea ce priveste luarea unor decizii potrivite varstei lui.
Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie sa i se acorde încredere este acela ca, astfel,el învata sa-si asume responsabilitati.
Educatorii îi pot „învata” pe copii multe lucruri, dar, pana cand nu le ofera sansa de a-si folosi cunostintele, învatatorul nu poate sa-si dea seama cat de eficienta i-a fost metoda. Daca tu, ca parinte, iei permanent decizii pentru copilul tau, îi spui ce sa faca, îl însotesti pretutindeni, ca sa fii sigur ca actioneaza asa cum i-ai spus, si îl critici pentru cele mai mici greseli sau abateri de la modul în care i-ai spus sa îndeplineasca ceva anume, atunci copilul tau nu va avea niciodata posibilitatea de a-si demonstra priceperea si cunostintele.
S-ar putea ca, în felul acesta, sa dezvolti în el un simtamant de nesiguranta, în legatura cu capacitatea lui de a purta responsabilitati.
Adesea, daca stie ca mama sau tata nu au deplina încredere în el, se va simti mai în siguranta sa evite responsabilitatea decat sa si-o asume. Adultii sunt de multe ori foarte surprinsi sa descopere cat de responsabili pot fi copiii si cu cata siguranta actioneaza atunci cand stiu ca parintii au încredere în ei. Copiii raspund la încredere si îsi vor da toata silinta sa nu-i dezamageasca pe cei care au încredere în ei.
Adesea, parintii considera ca trebuie sa le ofere copiilor lor toate raspunsurile si sa le rezolve toate problemele. Ei nu îsi dau seama ca, înca de la o varsta frageda, copiii pot învata sa-si caute singuri raspunsurile, sa-si rezolve singuri problemele si sa-si planifice propriile activitati. Cu cat copilul îsi asuma mai de timpuriu aceasta responsabilitate de autoinstruire, cu atat mai mare va fi progresul pe care îl va realiza.
De asemenea, este adevarat ca pentru un copil sovaielnic si nesigur de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învatat un anumit concept poate fi un profesor mai bun decat ar reusi sa fie un adult. A-i permite copilului sa învete un alt copil reprezinta o metoda excelenta de a-i arata încrederea pe care o ai în priceperea si în capacitatile lui.
Încrederea este, de asemenea, importanta în a-i ajuta pe copii sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, daca te astepti ca, într-o anumita împrejurare, copilul tau sa fie neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta pe masura asteptarilor tale. Însa, daca îl pui în garda, în mod corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se întample si îi explici ca ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot ce îi sta în putinta pentru a rasplati încrederea pe care i-o acorzi.
Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie sa li se acorde încredere este acela caaceasta încredere le dovedeste ca parintii lor îi pretuiesc si se bizuie pe ei, lucru care, la randul sau, le întareste încrederea în ei însisi. Este adevarat ca, în primul rand, copiii trebuie sa învete sa depinda de cei din jurul lor; dar, în acelasi timp, copiii trebuie sa
învete cum sa faca ei însisi o multime de lucruri legate de viata lor.
Înca de cand sunt foarte mici, ei trebuie încurajati sa faca acele lucruri care sunt potrivite cu varsta si capacitatile lor. Cu alte cuvinte, ar trebui sa îti încurajezi copiii sa devina mai independenti. Ei trebuie sa se simta bine în propria piele si sa aiba încredere în capacitatea lor de a reusi singuri; iar fara a le acorda încrederea ta, lucrul acesta este aproape imposibil.
Greselile parintilor in educatia copiilor sunt cateodata evidente si pot fi modificate foarte usor dar de multe ori trebuie cautata o alta metoda de abordare.
sursa
Iata citeva greseli frecvente:
- Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, înseamna ca-ti iubesti copilul conditionat.
- Sa-ti ameninti copilul în încercarea de a-l corecta.
- Sa exprimi o atitudine critica.
- Sa tipi sau sa strigi la copil.
- Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.
- Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .
- Sa fii prea ocupat ca sa-i acorzi atentie.
- Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor. Da, este usor sa gresesti cateodata si orice parinte este vinovat de a fi facut, ocazional, macar una dintre aceste greseli.
Dar nu te lasa coplesit de vinovatie. Fii dispus sa spui simplu: „Îmi pare rau”,apoi poti incepe sa indrepti lucrurile.
Urmareste urmatoarele sfaturi:
În primul rand, manifesta acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire si de amabilitate. Încearca sa întelegi. Poarta-te în asa fel, încat copilul sa stie ca este dorit si binevenit.
Iubeste-l neconditionat.
În al doilea rand, asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajulcorporal. De multe ori, copiii nu exprima în cuvinte ceea ce simt, dar îsi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera confortabila si plina de caldura, în care copilul sa se simta liber sa se exprime.
În al treilea rand, ia-ti timp sa stai cu copilul, si aceasta nu doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare data cand copilul are nevoie de atentie. De exemplu, cand copilul vine la tine, cu dorintele lui, într-un moment cand nu i le poti împlini
pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunandu-i: „Nu vezi ca sunt ocupat(a)?” Încearca sa-l îmbratisezi, sa-i zambesti cu toata caldura si sa-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(a), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei sa-mi spui”.
Copiii trebuie sa învete sa aiba rabdare si sa-i înteleaga pe cei din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie în mod personal poate fi interpretata de ei drept respingere.
Procedeaza în asa fel, încat fiecare copil sa stie ca te bucuri sa fii împreuna cu el. Îi poti comunica acest mesaj mangaindu-l, îmbratisandu-l sau tragandu-l langa tine atunci cand este momentul. Împlinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceti împreuna, este metoda care spune cel mai clar si mai con-vingator: „Te iubesc”. Copiii au nevoie sa li se acorde incredere. Primul an din viata copilului tau este critic pentru el, în ceea ce priveste dezvoltarea încrederii (sau a credintei) în parintii lui si/sau în persoanele care îl îngrijesc. Daca atentia pe care o primeste este iubitoare si consecventa si daca nevoile sale fizice sunt împlinite, atunci încrederea vine de la sine. Însa, pe masura ce creste, copilul nu va mai avea nevoie doar sa poata avea încredere în mediul în care traieste, ci si ca lui însusi sa i se acorde o încredere din ce în ce mai mare. Prea adesea uitam ca încrederea este un drum cu sens dublu. Parintii nu trebuie doar sa fie ei însisi demni de încredere, ci si sa manifeste încredere în copilul lor.
De ce are copilul nevoie sa i se acorde încredere?
În primul rand, încrederea este esentiala, daca vrei sa-i înveti pe copii sa îsi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand este nevoie) si sa ia propriile decizii. Prea adesea, parintii considera ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca întotdeauna pentru copiii mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Însa, atunci cand copiii vor creste, aceiasi parinti se vor mira de ce copiii lor au dificultati în a lua singuri decizii sau sfarsesc prin a lua decizii care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva învata sa ia decizii bune este experienta participarii în procesul de
luare a deciziilor. Copilul tau va dobandi aceasta experienta, daca îi arati ca ai încredere în el, în ceea ce priveste luarea unor decizii potrivite varstei lui.
Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie sa i se acorde încredere este acela ca, astfel,el învata sa-si asume responsabilitati.
Educatorii îi pot „învata” pe copii multe lucruri, dar, pana cand nu le ofera sansa de a-si folosi cunostintele, învatatorul nu poate sa-si dea seama cat de eficienta i-a fost metoda. Daca tu, ca parinte, iei permanent decizii pentru copilul tau, îi spui ce sa faca, îl însotesti pretutindeni, ca sa fii sigur ca actioneaza asa cum i-ai spus, si îl critici pentru cele mai mici greseli sau abateri de la modul în care i-ai spus sa îndeplineasca ceva anume, atunci copilul tau nu va avea niciodata posibilitatea de a-si demonstra priceperea si cunostintele.
S-ar putea ca, în felul acesta, sa dezvolti în el un simtamant de nesiguranta, în legatura cu capacitatea lui de a purta responsabilitati.
Adesea, daca stie ca mama sau tata nu au deplina încredere în el, se va simti mai în siguranta sa evite responsabilitatea decat sa si-o asume. Adultii sunt de multe ori foarte surprinsi sa descopere cat de responsabili pot fi copiii si cu cata siguranta actioneaza atunci cand stiu ca parintii au încredere în ei. Copiii raspund la încredere si îsi vor da toata silinta sa nu-i dezamageasca pe cei care au încredere în ei.
Adesea, parintii considera ca trebuie sa le ofere copiilor lor toate raspunsurile si sa le rezolve toate problemele. Ei nu îsi dau seama ca, înca de la o varsta frageda, copiii pot învata sa-si caute singuri raspunsurile, sa-si rezolve singuri problemele si sa-si planifice propriile activitati. Cu cat copilul îsi asuma mai de timpuriu aceasta responsabilitate de autoinstruire, cu atat mai mare va fi progresul pe care îl va realiza.
De asemenea, este adevarat ca pentru un copil sovaielnic si nesigur de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învatat un anumit concept poate fi un profesor mai bun decat ar reusi sa fie un adult. A-i permite copilului sa învete un alt copil reprezinta o metoda excelenta de a-i arata încrederea pe care o ai în priceperea si în capacitatile lui.
Încrederea este, de asemenea, importanta în a-i ajuta pe copii sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, daca te astepti ca, într-o anumita împrejurare, copilul tau sa fie neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta pe masura asteptarilor tale. Însa, daca îl pui în garda, în mod corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se întample si îi explici ca ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot ce îi sta în putinta pentru a rasplati încrederea pe care i-o acorzi.
Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie sa li se acorde încredere este acela caaceasta încredere le dovedeste ca parintii lor îi pretuiesc si se bizuie pe ei, lucru care, la randul sau, le întareste încrederea în ei însisi. Este adevarat ca, în primul rand, copiii trebuie sa învete sa depinda de cei din jurul lor; dar, în acelasi timp, copiii trebuie sa
învete cum sa faca ei însisi o multime de lucruri legate de viata lor.
Înca de cand sunt foarte mici, ei trebuie încurajati sa faca acele lucruri care sunt potrivite cu varsta si capacitatile lor. Cu alte cuvinte, ar trebui sa îti încurajezi copiii sa devina mai independenti. Ei trebuie sa se simta bine în propria piele si sa aiba încredere în capacitatea lor de a reusi singuri; iar fara a le acorda încrederea ta, lucrul acesta este aproape imposibil.
Greselile parintilor in educatia copiilor sunt cateodata evidente si pot fi modificate foarte usor dar de multe ori trebuie cautata o alta metoda de abordare.
sursa
joi, 5 martie 2015
Sistemul de invatamant din Anglia
Despre Anglia: Studii. Educatie. Stiinta
Sistemul de invatamant din Anglia
2016-06-14
NuotraukaCine administreaza si finanteaza scolile
Cea mai inalta autoritate de educatie – Ministerul elevilor, scolilor si familiei. Acesta ofera copiilor posibilitatea de a invata, pregateste cadrele didactice, mentine anumite standarde, analizeaza curriculum si examene, precum si reglementeaza finantarea scolilor la nivel national.
Pentru administrarea scolilor, de multe ori contribuie municipalitatile locale, organul de conducere a scolii (in engl. governing body) si directorul scolii (in engl. head teacher).
Cele mai multe scoli sunt finantate de la bugetul de stat. Guvernul aloca anumite beneficii pentru municipalitati, iar acestea, la randul lor, distribuie fondurile in scolile locale.
Prescolarii
Cei mai multi copii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani, in Anglia, participa la cursuri prescolare. Programul guvernamental numit "Surestart" ofera o oportunitate pentru copiii in varsta de 3-4 ani de a frecventa gratuit aceste lectii la gradinita.
Tipurile de scoli publice
Mai intai de toate, scolile sunt impartite in functie de cine este responsabil pentru angajarea profesorilor, cine controleaza admiterea elevilor la scoala, cine detine terenul pe care este construita scoala si cladirea in sine. Exista patru tipuri principale de scoli: community (foste scoli municipale), foundation (scoli finantate din contributii voluntare (in engl. voluntary-aided) si scoli voluntary-controlled. Cele doua din urma, de obicei, sunt infiintate de biserici.
Exista doua asa-numite modele alternative. Acestea sunt Academii si Colegii de Tehnologie.
Guvernul incearca sa schimbe scolile slabe cu academiile. Majoritatea dintre ele sunt finantate de guvern, astfel incat elevii sa nu plateasca pentru scolarizare. Cu toate acestea, academia are o mai mare libertate de a recruta personalul si de a pregati programe de instruire decat un liceu obisnuit. A fost o decizie a guvernului de a infiinta scoli de inalta calitate (academii) in cele mai sarace cartiere. Partidul Muncii intentiona sa deschida inca 200 astfel de academii pana in 2010.
Pentru Colegiul de Tehnologie, banii sunt alocati direct de guvern. Cu toate acestea, el difera de scoala normala prin faptul ca aici, pe langa examene de nivel A sau alte examene conventionale, se poate obtine si o calificare profesionala. Colegiile de Tehnologie predau discipline in conformitate cu programul national de invatamant si se concentreaza pe stiintele naturii, matematica si tehnologie.
Scoli de specialitate (in engl. specialist schools)
Orice scoala secundara poate deveni una de specialitate. Pentru acest lucru este necesara obtinerea finantelor suplimentare din surse private in valoare de 50 de mii de lire sterline si sa se acorde mai multa atentie uneia dintre discipline, cum ar fi sport, arta, tehnologie sau limbi. La astfel de scoli, de asemenea, sunt predate si toate celelalte discipline din cadrul programului national. Guvernul Muncii dorea ca pana in 2008, toate scolile secundare sa devina de specialitate, cu exceptia academiilor. Se credea ca daca se concentreaza pe un singur domeniu, se vor ridica standardele de formare.
Scolile clasice (de exemplu, de stil vechi, cum ar fi grammar schools)
Unele municipalitati inca sustin programe de selectie pentru inscriere in scolile clasice. Elevii de 11 ani trebuie sa treaca un test special "11 plus", iar rezultatele obtinute vor determina daca acestia vor fi admisi la liceul local. In Anglia sunt aproximativ 150 astfel de scoli.
Scoli religioase (in engl. faith schools)
In aceste scoli, in plus fata de subiectele obisnuite, sunt predate notiuni de baza a unei sau a altei credinte. Inainte de a fi deschise aceste scoli, trebuie sa fie aprobate de catre Autoritatea locala educationala si de parinti. La cele mai multe dintre scolile religioase sunt acceptati doar copiii de o anumita credinta. Dar acum, multe dintre aceste scoli primesc copii si din alte medii de credinta. In Anglia, scolile catolice au o reputatie destul de buna.
Scoala pentru persoanele cu handicap (in engl. special needs schools)
Acestea sunt concepute nu doar pentru copiii cu handicap fizic, dar si pentru copiii cu dificultati de invatare. Statistic vorbind, aproximativ o cincime dintre copii au nevoie de un sprijin pentru invatare. Desi legea din anul 2001 a garantat dreptul la educatie al copiilor cu dizabilitati in scolile de invatamant general. In Anglia mai sunt aproximativ 1.150 de scoli speciale. Adesea ele sunt sustinute de organizatii caritabile, unele dintre aceste scoli functionand in spitale.
Grupuri de transfer a elevilor (in engl. pupil referral units)
Acestea sunt concepute pentru acei copii care nu pot obtine diploma de invatamant secundar in alte institutii. De exemplu, aceste grupuri pot fi frecventate de adolescente gravide sau de cei care au abandonat scoala secundara. Scopul acestor grupuri este revenirea copiilor, in cele din urma, la scolile generale.
Admiterea la scoli
Legea prevede ca toti copiii intre 5 si 16 ani au dreptul la educatie intr-o scoala de stat. Pentru a obtine un loc intr-o astfel de scoala, trebuie completata o cerere. Din pacate, in Anglia se intampla destul de des ca o scoala sa primeasca mai multe cereri decat numarul de locuri disponibile pentru elevi. Intr-o astfel de situatie, scoala aplica anumite criterii de selectie. De obicei, prioritatea se acorda copiilor care locuiesc in apropierea scolii sau acelor care au un frate /o sora si frecventeaza aceasta scoala. La scolile religioase, prioritatea se acorda copiilor cu o anumita credinta, scolile clasice selecteaza copiii in baza capacitatilor academice, iar cele de specialitate – pe baza unei abilitati la un anumit subiect. Unele scoli supraaglomerate desemneaza locuri prin loterie. Cu toate acestea, nu se poate tine seama de criterii precum ocupatia parintilor, situatia financiara sau organizarea unui interviu cu potentialul elev si / sau parintii lui. Daca credeti ca cererea dumneavoastra pentru un copil la scoala a fost respinsa in mod ilegal, puteti sa contestati decizia.
Certificarea elevilor
Toate scolile publice din Anglia trebuie sa aplice acelasi curriculum national. Acesta este formulat si monitorizat in mod constant de catre organele de calificare si autoritatile de planificare a curriculum-ui.
Cunostintele elevilor sunt testate la finalul fiecarei faze de sfarsit de invatamant obligatoriu (la varsta de 7, 11, 14 si 16 ani). In limbaj comun, aceste examene sunt numite "sats", dar denumirea completa este „teste nationale de curriculum” sau „testele invatamantului obligatoriu”. Urmeaza examenele GCSE si cele de nivelul A.
Evaluarea scolara si tabelul comparativ
Pentru verificarea invatamantului obisnuit si a standardelor de formare este responsabil organismul guvernamental autointitulat „Ofsted”, care este condus de inspectorul sef al scolilor. El verifica nu doar institutiile de formare si de ingrijire a copilului, dar pregateste foarte des rapoarte, care pot fi gasite pe site-ul „Ofsted” la adresa http://www.ofsted.gov.uk.
Cei care traiesc de ceva timp in Anglia si „s-au intalnit” cu problema scolilor, probabil, au auzit o multime de lucruri despre scoala si tabelele de evaluare (in engl. school league tables arba school performance tables). In fiecare an, guvernul publica „aceste” tabele in care sunt comparate estimari si rezultate din scolile din Anglia, bazate pe diferite criterii. „Tabelele” pot fi gasite la adresa http://www.dcsf.gov.uk/performancetables. Acestea acorda un mare ajutor in alegerea scolii potrivite.
Alte optiuni de invatare ale copiilor
Scolile independente
In mod obisnuit, pur si simplu sunt cunoscute sub denumirea de scoli private, si, uneori - scoli publice. Aceste scoli nu primesc fonduri de la stat, asa ca trebuie platita o taxa de scolarizare, care este stabilita de catre scoala in sine. Valoarea taxei variaza intre 700 (scoala primara) si 5500 (scoala secundara) de lire sterline pe semestru. In aceste scoli, mentinerea curriculum-ui national nu este obligatorie, dar in multe dintre acestea trebuie sustinute aceleasi examene ca si la o scoala de stat.
Scolile primare private sunt impartite in doua categorii: pre-pregatitoare (in engl. pre-preparatory) pentru copiii in varsta de 2-7 ani si clasele primare sau pregatitoare (in engl. junior arba preparatory) pentru copiii in varsta de 11-13 de ani. "Pregatirea" se efectueaza cu scopul ca acei copii sa poata sustine examenele de admitere generala (in engl. common entrance examination). Acest lucru este necesar in scopul de a continua studiile intr-un liceu privat. Scolile private sunt impartite foarte des in scoli de fete si baieti. Populare sunt asa-numitele "boarding", scoli in care elevii nu numai invata, ci si locuies acolo în timpul semestrului.
Invatare la domiciliu
Parintii au dreptul de a alege daca vor educa copiii la domiciliu. Nu este obligatoriu ca acel copil sa invete dupa programul national. Cu toate acestea, copilul trebuie sa inceapa sa invete „full-time” de la varsta de 5 ani. Copiii nu trebuie sa participe la cursuri la scoala, iar parintii nu trebuie sa fie cadre didactice calificate.
Rudolf Steiner School
Aceste scoli au propriile lor filozofii, curriculum si metodele de predare. O atentie speciala este acordata nu doar pentru realizarea academica a copilului, dar si pentru alte abilitati, de exemplu, dezvoltarea spirituala, fizica si morala. Instruirea formala in aceste scoli incepe mai tarziu decat de obicei.
Scoala de limbi straine - liceul
Aceste scoli sunt in general destinate copiilor de diplomati care lucreaza in Anglia. Aici exista posibilitatea de a alege predarea in limba engleza sau intr-o limba straina. Bine cunoscut este Liceul francez.
Montessori School
Aceste scoli functioneaza in crese si gradinite. Acestea au denumirea de Maria Montessori, un filozof influent de educatie timpurie a copiilor. In aceste scoli se urmeaza filozofia Montessori. M.Montessori a sustinut ca un copil aflat intr-un mediu echitabil se dezvolta mai bine decat va puteti astepta. Prin urmare, in aceste scoli, copiii sunt incurajati sa aleaga activitatile pe care doresc sa le urmeze, apoi sa termine alte lucrari incepute, atunci cand doresc acest lucru. Filozofia se bazeaza pe ideea ca, prin invatarea sa aleaga activitatile, copiii gasesc in mod natural cea mai buna metoda pentru a invata.
sursa
Sistemul de invatamant din Anglia
2016-06-14
NuotraukaCine administreaza si finanteaza scolile
Cea mai inalta autoritate de educatie – Ministerul elevilor, scolilor si familiei. Acesta ofera copiilor posibilitatea de a invata, pregateste cadrele didactice, mentine anumite standarde, analizeaza curriculum si examene, precum si reglementeaza finantarea scolilor la nivel national.
Pentru administrarea scolilor, de multe ori contribuie municipalitatile locale, organul de conducere a scolii (in engl. governing body) si directorul scolii (in engl. head teacher).
Cele mai multe scoli sunt finantate de la bugetul de stat. Guvernul aloca anumite beneficii pentru municipalitati, iar acestea, la randul lor, distribuie fondurile in scolile locale.
Prescolarii
Cei mai multi copii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani, in Anglia, participa la cursuri prescolare. Programul guvernamental numit "Surestart" ofera o oportunitate pentru copiii in varsta de 3-4 ani de a frecventa gratuit aceste lectii la gradinita.
Tipurile de scoli publice
Mai intai de toate, scolile sunt impartite in functie de cine este responsabil pentru angajarea profesorilor, cine controleaza admiterea elevilor la scoala, cine detine terenul pe care este construita scoala si cladirea in sine. Exista patru tipuri principale de scoli: community (foste scoli municipale), foundation (scoli finantate din contributii voluntare (in engl. voluntary-aided) si scoli voluntary-controlled. Cele doua din urma, de obicei, sunt infiintate de biserici.
Exista doua asa-numite modele alternative. Acestea sunt Academii si Colegii de Tehnologie.
Guvernul incearca sa schimbe scolile slabe cu academiile. Majoritatea dintre ele sunt finantate de guvern, astfel incat elevii sa nu plateasca pentru scolarizare. Cu toate acestea, academia are o mai mare libertate de a recruta personalul si de a pregati programe de instruire decat un liceu obisnuit. A fost o decizie a guvernului de a infiinta scoli de inalta calitate (academii) in cele mai sarace cartiere. Partidul Muncii intentiona sa deschida inca 200 astfel de academii pana in 2010.
Pentru Colegiul de Tehnologie, banii sunt alocati direct de guvern. Cu toate acestea, el difera de scoala normala prin faptul ca aici, pe langa examene de nivel A sau alte examene conventionale, se poate obtine si o calificare profesionala. Colegiile de Tehnologie predau discipline in conformitate cu programul national de invatamant si se concentreaza pe stiintele naturii, matematica si tehnologie.
Scoli de specialitate (in engl. specialist schools)
Orice scoala secundara poate deveni una de specialitate. Pentru acest lucru este necesara obtinerea finantelor suplimentare din surse private in valoare de 50 de mii de lire sterline si sa se acorde mai multa atentie uneia dintre discipline, cum ar fi sport, arta, tehnologie sau limbi. La astfel de scoli, de asemenea, sunt predate si toate celelalte discipline din cadrul programului national. Guvernul Muncii dorea ca pana in 2008, toate scolile secundare sa devina de specialitate, cu exceptia academiilor. Se credea ca daca se concentreaza pe un singur domeniu, se vor ridica standardele de formare.
Scolile clasice (de exemplu, de stil vechi, cum ar fi grammar schools)
Unele municipalitati inca sustin programe de selectie pentru inscriere in scolile clasice. Elevii de 11 ani trebuie sa treaca un test special "11 plus", iar rezultatele obtinute vor determina daca acestia vor fi admisi la liceul local. In Anglia sunt aproximativ 150 astfel de scoli.
Scoli religioase (in engl. faith schools)
In aceste scoli, in plus fata de subiectele obisnuite, sunt predate notiuni de baza a unei sau a altei credinte. Inainte de a fi deschise aceste scoli, trebuie sa fie aprobate de catre Autoritatea locala educationala si de parinti. La cele mai multe dintre scolile religioase sunt acceptati doar copiii de o anumita credinta. Dar acum, multe dintre aceste scoli primesc copii si din alte medii de credinta. In Anglia, scolile catolice au o reputatie destul de buna.
Scoala pentru persoanele cu handicap (in engl. special needs schools)
Acestea sunt concepute nu doar pentru copiii cu handicap fizic, dar si pentru copiii cu dificultati de invatare. Statistic vorbind, aproximativ o cincime dintre copii au nevoie de un sprijin pentru invatare. Desi legea din anul 2001 a garantat dreptul la educatie al copiilor cu dizabilitati in scolile de invatamant general. In Anglia mai sunt aproximativ 1.150 de scoli speciale. Adesea ele sunt sustinute de organizatii caritabile, unele dintre aceste scoli functionand in spitale.
Grupuri de transfer a elevilor (in engl. pupil referral units)
Acestea sunt concepute pentru acei copii care nu pot obtine diploma de invatamant secundar in alte institutii. De exemplu, aceste grupuri pot fi frecventate de adolescente gravide sau de cei care au abandonat scoala secundara. Scopul acestor grupuri este revenirea copiilor, in cele din urma, la scolile generale.
Admiterea la scoli
Legea prevede ca toti copiii intre 5 si 16 ani au dreptul la educatie intr-o scoala de stat. Pentru a obtine un loc intr-o astfel de scoala, trebuie completata o cerere. Din pacate, in Anglia se intampla destul de des ca o scoala sa primeasca mai multe cereri decat numarul de locuri disponibile pentru elevi. Intr-o astfel de situatie, scoala aplica anumite criterii de selectie. De obicei, prioritatea se acorda copiilor care locuiesc in apropierea scolii sau acelor care au un frate /o sora si frecventeaza aceasta scoala. La scolile religioase, prioritatea se acorda copiilor cu o anumita credinta, scolile clasice selecteaza copiii in baza capacitatilor academice, iar cele de specialitate – pe baza unei abilitati la un anumit subiect. Unele scoli supraaglomerate desemneaza locuri prin loterie. Cu toate acestea, nu se poate tine seama de criterii precum ocupatia parintilor, situatia financiara sau organizarea unui interviu cu potentialul elev si / sau parintii lui. Daca credeti ca cererea dumneavoastra pentru un copil la scoala a fost respinsa in mod ilegal, puteti sa contestati decizia.
Certificarea elevilor
Toate scolile publice din Anglia trebuie sa aplice acelasi curriculum national. Acesta este formulat si monitorizat in mod constant de catre organele de calificare si autoritatile de planificare a curriculum-ui.
Cunostintele elevilor sunt testate la finalul fiecarei faze de sfarsit de invatamant obligatoriu (la varsta de 7, 11, 14 si 16 ani). In limbaj comun, aceste examene sunt numite "sats", dar denumirea completa este „teste nationale de curriculum” sau „testele invatamantului obligatoriu”. Urmeaza examenele GCSE si cele de nivelul A.
Evaluarea scolara si tabelul comparativ
Pentru verificarea invatamantului obisnuit si a standardelor de formare este responsabil organismul guvernamental autointitulat „Ofsted”, care este condus de inspectorul sef al scolilor. El verifica nu doar institutiile de formare si de ingrijire a copilului, dar pregateste foarte des rapoarte, care pot fi gasite pe site-ul „Ofsted” la adresa http://www.ofsted.gov.uk.
Cei care traiesc de ceva timp in Anglia si „s-au intalnit” cu problema scolilor, probabil, au auzit o multime de lucruri despre scoala si tabelele de evaluare (in engl. school league tables arba school performance tables). In fiecare an, guvernul publica „aceste” tabele in care sunt comparate estimari si rezultate din scolile din Anglia, bazate pe diferite criterii. „Tabelele” pot fi gasite la adresa http://www.dcsf.gov.uk/performancetables. Acestea acorda un mare ajutor in alegerea scolii potrivite.
Alte optiuni de invatare ale copiilor
Scolile independente
In mod obisnuit, pur si simplu sunt cunoscute sub denumirea de scoli private, si, uneori - scoli publice. Aceste scoli nu primesc fonduri de la stat, asa ca trebuie platita o taxa de scolarizare, care este stabilita de catre scoala in sine. Valoarea taxei variaza intre 700 (scoala primara) si 5500 (scoala secundara) de lire sterline pe semestru. In aceste scoli, mentinerea curriculum-ui national nu este obligatorie, dar in multe dintre acestea trebuie sustinute aceleasi examene ca si la o scoala de stat.
Scolile primare private sunt impartite in doua categorii: pre-pregatitoare (in engl. pre-preparatory) pentru copiii in varsta de 2-7 ani si clasele primare sau pregatitoare (in engl. junior arba preparatory) pentru copiii in varsta de 11-13 de ani. "Pregatirea" se efectueaza cu scopul ca acei copii sa poata sustine examenele de admitere generala (in engl. common entrance examination). Acest lucru este necesar in scopul de a continua studiile intr-un liceu privat. Scolile private sunt impartite foarte des in scoli de fete si baieti. Populare sunt asa-numitele "boarding", scoli in care elevii nu numai invata, ci si locuies acolo în timpul semestrului.
Invatare la domiciliu
Parintii au dreptul de a alege daca vor educa copiii la domiciliu. Nu este obligatoriu ca acel copil sa invete dupa programul national. Cu toate acestea, copilul trebuie sa inceapa sa invete „full-time” de la varsta de 5 ani. Copiii nu trebuie sa participe la cursuri la scoala, iar parintii nu trebuie sa fie cadre didactice calificate.
Rudolf Steiner School
Aceste scoli au propriile lor filozofii, curriculum si metodele de predare. O atentie speciala este acordata nu doar pentru realizarea academica a copilului, dar si pentru alte abilitati, de exemplu, dezvoltarea spirituala, fizica si morala. Instruirea formala in aceste scoli incepe mai tarziu decat de obicei.
Scoala de limbi straine - liceul
Aceste scoli sunt in general destinate copiilor de diplomati care lucreaza in Anglia. Aici exista posibilitatea de a alege predarea in limba engleza sau intr-o limba straina. Bine cunoscut este Liceul francez.
Montessori School
Aceste scoli functioneaza in crese si gradinite. Acestea au denumirea de Maria Montessori, un filozof influent de educatie timpurie a copiilor. In aceste scoli se urmeaza filozofia Montessori. M.Montessori a sustinut ca un copil aflat intr-un mediu echitabil se dezvolta mai bine decat va puteti astepta. Prin urmare, in aceste scoli, copiii sunt incurajati sa aleaga activitatile pe care doresc sa le urmeze, apoi sa termine alte lucrari incepute, atunci cand doresc acest lucru. Filozofia se bazeaza pe ideea ca, prin invatarea sa aleaga activitatile, copiii gasesc in mod natural cea mai buna metoda pentru a invata.
sursa
miercuri, 4 februarie 2015
Lego - Star Wars
Pentru ca: Star Wars!
LEGO!
Probabil doar fanii seriei lui George Lucas, vor intelege motivul pentru care acum casa mea este plina de Lego Star Wars. Parte din jucarii au fost cumparate pentru copii, parte pentru mine. Si tare imi este teama ca partea referitoare la copii nu este mult mai mare :)
Hobby-ul nostru, pentru ca “DA”, cred ca a devenit deja un hobby, a inceput cu Imperial Shuttle Tydirium, pe care l-am cumparat de craciun, anul trecut. Credeam ca le cumpar setul asta si ii linistesc si pe ei si pe mine.
Am recompus toate scenele posibile si imposibile, cu personajele disponibil, am modificat nava de si Lucas insusi ar fi ramas socat de performantele pe care le atinsesem. Mai ales ca vorbeam de o echipa formata din 2 parinti de 32 de ani si 2 copii de 6 respectiv 9 ani. Sotul a fost putin mai reticent la inceput insa l-am atras si pe el, putin cate putin, cu diplomatie si rabdare in joaca noastra. Ma tot batea la cap ca defapt, el ca si barbat ar fi trebuit sa se joace cu nave si robotei, nu eu ca femeie serioasa si mama a 2 copii. L-as fi ascultat cu mai multa rabdare, daca nu as fi avut atatea de asamblat.
Dupa cateva luni insa de jucat cu Han Solo, Leia si Chewbacca, mai exact de paste, m-au convins insa sa le iau si Naboo Starfighter, nu ca ar fi fost greu sa faca treaba asta. Ochisem de mult setul ala, asteptam insa un motiv sa para ca o cumpar pentru ei mai mult :)) Probabil cel mai interesant set pe care l-am cumparat, am recompus toate bataliile din Amenintarea Fantomei, am schimbat de zeci de ori sortii bataliilor si am facut o groaza de filmulete cu Skywalker, Obi-Wan Kenobi, R2-D2 si asa mai departe. De abia asteptam sa vina astia mici de la scoala sa vedem ce mai putem face, iar in week-end, ajunsesem sa mancam in timp ce mai construiam cate ceva. Motiv pentru care unele jucarii sunt cam lipicioase acum, au pe ele de la ketchup la ceai, lapte si chiar nutella. S-a rezolvat insa cu o baita cu apa calduta si la cele mai incapatanate piese, cu o periuta de unghii.
Acum tocmai am desfacut Hailfire Droid, Jango Fett si bineinteles Darth Vader, nu puteam sa lipseasca tocmai Darth Vader din colectie :)
Desi casa este plina de piese de lego, am ajuns sa le adun si de sub mobila de bucatarie, sunt multumita totusi ca se joaca cu lego, pentru ca la un moment dat se jucau numai cu “truse de unghii”, “margele”, “coafor”, printese, pusti si pistoale. Macar lego, din punctul meu de vedere, le dezvolta imaginatia si le dau o preocupare, nu mai aud prin casa “mami, eu m-am plictisit, ce fac acum?”. Acum am ajuns la polul opus, aud mai des replici de genul ”nu putem sa mai stam putin si sa mergem la culcare mai tarziu?”.
Pentru craciunul viitor, am tintit Clone Commander Cody, Battle Droid Troop Carrier si daca strangem destui bani si de la Mos Nicolae, poate reusim sa luam si Duelul final Death Star sau Stealth Starfighter.
Am cautat si la alte magazine, am fost si in hypermarket-uri si asa mai departe insa nu le-am gasit pe undeva la un pret mai bun decat la noriel, mai ales ca oamenii au si transport gratuit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)