Greselile parintilor in educatia copiilor

Exista anumite gesturi si atitudini care sunt gresite si care pun la indoiala iubirea neconditionata a parintilor fata de copil.
Iata citeva greseli frecvente:
- Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, înseamna ca-ti iubesti copilul conditionat.
- Sa-ti ameninti copilul în încercarea de a-l corecta.
- Sa exprimi o atitudine critica.
- Sa tipi sau sa strigi la copil.
- Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.
- Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .
- Sa fii prea ocupat ca sa-i acorzi atentie.
- Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor. Da, este usor sa gresesti cateodata si orice parinte este vinovat de a fi facut, ocazional, macar una dintre aceste greseli.

Dar nu te lasa coplesit de vinovatie. Fii dispus sa spui simplu: „Îmi pare rau”,apoi poti incepe sa indrepti lucrurile.

Urmareste urmatoarele sfaturi:
În primul rand, manifesta acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire si de amabilitate. Încearca sa întelegi. Poarta-te în asa fel, încat copilul sa stie ca este dorit si binevenit.
Iubeste-l neconditionat.
În al doilea rand, asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajulcorporal. De multe ori, copiii nu exprima în cuvinte ceea ce simt, dar îsi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera confortabila si plina de caldura, în care copilul sa se simta liber sa se exprime.
În al treilea rand, ia-ti timp sa stai cu copilul, si aceasta nu doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare data cand copilul are nevoie de atentie. De exemplu, cand copilul vine la tine, cu dorintele lui, într-un moment cand nu i le poti împlini
pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunandu-i: „Nu vezi ca sunt ocupat(a)?” Încearca sa-l îmbratisezi, sa-i zambesti cu toata caldura si sa-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(a), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei sa-mi spui”.


Copiii trebuie sa învete sa aiba rabdare si sa-i înteleaga pe cei din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie în mod personal poate fi interpretata de ei drept respingere.
Procedeaza în asa fel, încat fiecare copil sa stie ca te bucuri sa fii împreuna cu el. Îi poti comunica acest mesaj mangaindu-l, îmbratisandu-l sau tragandu-l langa tine atunci cand este momentul. Împlinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceti împreuna, este metoda care spune cel mai clar si mai con-vingator: „Te iubesc”. Copiii au nevoie sa li se acorde incredere. Primul an din viata copilului tau este critic pentru el, în ceea ce priveste dezvoltarea încrederii (sau a credintei) în parintii lui si/sau în persoanele care îl îngrijesc. Daca atentia pe care o primeste este iubitoare si consecventa si daca nevoile sale fizice sunt împlinite, atunci încrederea vine de la sine. Însa, pe masura ce creste, copilul nu va mai avea nevoie doar sa poata avea încredere în mediul în care traieste, ci si ca lui însusi sa i se acorde o încredere din ce în ce mai mare. Prea adesea uitam ca încrederea este un drum cu sens dublu. Parintii nu trebuie doar sa fie ei însisi demni de încredere, ci si sa manifeste încredere în copilul lor.


De ce are copilul nevoie sa i se acorde încredere?
În primul rand, încrederea este esentiala, daca vrei sa-i înveti pe copii sa îsi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand este nevoie) si sa ia propriile decizii. Prea adesea, parintii considera ca ei sunt cei care trebuie sa hotarasca întotdeauna pentru copiii mici, din moment ce adultii stiu ce este cel mai bine de facut. Însa, atunci cand copiii vor creste, aceiasi parinti se vor mira de ce copiii lor au dificultati în a lua singuri decizii sau sfarsesc prin a lua decizii care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva învata sa ia decizii bune este experienta participarii în procesul de
luare a deciziilor. Copilul tau va dobandi aceasta experienta, daca îi arati ca ai încredere în el, în ceea ce priveste luarea unor decizii potrivite varstei lui.

Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie sa i se acorde încredere este acela ca, astfel,el învata sa-si asume responsabilitati.
Educatorii îi pot „învata” pe copii multe lucruri, dar, pana cand nu le ofera sansa de a-si folosi cunostintele, învatatorul nu poate sa-si dea seama cat de eficienta i-a fost metoda. Daca tu, ca parinte, iei permanent decizii pentru copilul tau, îi spui ce sa faca, îl însotesti pretutindeni, ca sa fii sigur ca actioneaza asa cum i-ai spus, si îl critici pentru cele mai mici greseli sau abateri de la modul în care i-ai spus sa îndeplineasca ceva anume, atunci copilul tau nu va avea niciodata posibilitatea de a-si demonstra priceperea si cunostintele.
S-ar putea ca, în felul acesta, sa dezvolti în el un simtamant de nesiguranta, în legatura cu capacitatea lui de a purta responsabilitati.
Adesea, daca stie ca mama sau tata nu au deplina încredere în el, se va simti mai în siguranta sa evite responsabilitatea decat sa si-o asume. Adultii sunt de multe ori foarte surprinsi sa descopere cat de responsabili pot fi copiii si cu cata siguranta actioneaza atunci cand stiu ca parintii au încredere în ei. Copiii raspund la încredere si îsi vor da toata silinta sa nu-i dezamageasca pe cei care au încredere în ei.
Adesea, parintii considera ca trebuie sa le ofere copiilor lor toate raspunsurile si sa le rezolve toate problemele. Ei nu îsi dau seama ca, înca de la o varsta frageda, copiii pot învata sa-si caute singuri raspunsurile, sa-si rezolve singuri problemele si sa-si planifice propriile activitati. Cu cat copilul îsi asuma mai de timpuriu aceasta responsabilitate de autoinstruire, cu atat mai mare va fi progresul pe care îl va realiza.
De asemenea, este adevarat ca pentru un copil sovaielnic si nesigur de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învatat un anumit concept poate fi un profesor mai bun decat ar reusi sa fie un adult. A-i permite copilului sa învete un alt copil reprezinta o metoda excelenta de a-i arata încrederea pe care o ai în priceperea si în capacitatile lui.
Încrederea este, de asemenea, importanta în a-i ajuta pe copii sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, daca te astepti ca, într-o anumita împrejurare, copilul tau sa fie neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta pe masura asteptarilor tale. Însa, daca îl pui în garda, în mod corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se întample si îi explici ca ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot ce îi sta în putinta pentru a rasplati încrederea pe care i-o acorzi.

Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie sa li se acorde încredere este acela caaceasta încredere le dovedeste ca parintii lor îi pretuiesc si se bizuie pe ei, lucru care, la randul sau, le întareste încrederea în ei însisi. Este adevarat ca, în primul rand, copiii trebuie sa învete sa depinda de cei din jurul lor; dar, în acelasi timp, copiii trebuie sa
învete cum sa faca ei însisi o multime de lucruri legate de viata lor.
Înca de cand sunt foarte mici, ei trebuie încurajati sa faca acele lucruri care sunt potrivite cu varsta si capacitatile lor. Cu alte cuvinte, ar trebui sa îti încurajezi copiii sa devina mai independenti. Ei trebuie sa se simta bine în propria piele si sa aiba încredere în capacitatea lor de a reusi singuri; iar fara a le acorda încrederea ta, lucrul acesta este aproape imposibil.

Greselile parintilor in educatia copiilor sunt cateodata evidente si pot fi modificate foarte usor dar de multe ori trebuie cautata o alta metoda de abordare.


sursa