Psihologii si pediatrii explica de ce televizorul, protectia exagerata si bataia ii strica pe cei mici
Televizorul poate fi o scapare pentru mamele ocupate care nu au timp sa-si supravegheze odraslele, dar asta nu inseamna ca este o solutie buna pentru educatia micutilor, din contra. Specialistii condamna si grija supradimensionata a unor mame, igiena exgerata sau infofolirea micutilor chiar si atunci cand nu este cazul. Cei mai buni psihologi din Romania enumera cateva greseli de care trebuie sa ne ferim in relatia cu cei mici.
Cresterea unui copil este pe cat de importanta, pe atat de complexa, timp in care nu ar trebui decat sa fie fireasca, spun specialistii bucuresteni.
Parintii din Capitala ”se plimba” intre greseli care pleaca fie din lipsa de informatie, fie din lipsa de timp. Cateodata insa parintilor pur si simplu nu le pasa de consecintele unor decizii neadecvate luate fata de copiii lor.
1. Absenta unor limite comportamentale, a unor reguli de minima conduita Psihologul timisorean Claudia Borza are o experienta de 10 ani in lucrul cu adulti, copii si familii. Prima dintre greselile grave ale parentalitatii, intalnita de specialist de-a lungul timpului, este absenta unor limite comportamentale, a unor reguli minime de conduita, care au rolul de a oferi cadrul de siguranta in interiorul caruia copilul sa se desfasoare din punct de vedere comportamental. „Limitele sunt cele care stabilesc ce este si ce nu este permis, ce asteptari are parintele de la copil si ce consecinte apar cand sunt incalcate. Ele reprezinta baza unei dezvoltari afective si mentale sanatoase pentru copil. Ele stabilesc un program de viata care este indicat sa fie flexibil, dar totusi existent si au rolul de a securiza copilul inca de la cea mai frageda varsta“, a explicat psihologul timisorean. Pentru a functiona adecvat, regulile trebuie sa fie autentice (adica in acord cu principiile si valorile dupa care se ghideaza parintii), clare (sa fie transmise cat mai accesibil copilului), flexibile, respectate intotdeauna si in primul rand de catre parinti deoarece invatarea specifica copilului este imitatia. De asemenea, ele trebuie abordate si aplicate in mod unitar de catre parinti, altfel bulverseazaa copilul si nu au efectul scontat. „Daca mama considera ca la varsta de 10 ani copilul isi poate face ordine in camera si stabileste regula de a face acest lucru la finalul unei activitati sau la doua zile si tatal nu este de acord cu aceasta regula si o contrazice pe mama, copilul va face ce crede, aliindu-se unuia sau altuia, sau va face ce i se cere doar uneori“, a spus Claudia Borza. Rezultatul cel mai nociv al absentei unor limite comportamentale si a unor reguli de la varste fragede, care se adapteaza progresiv o data cu dezvoltarea copilului, este un comportament haotic, si schimbator si chiar aparitia unor tulburari de comportament. Parintii se plang cel mai adesea ca nu sunt ascultati si ca au un copil iresponsabil.
2. Raportarea gresita a parintilor la nevoia de independenta a copilului O alta gresela frecventa intalnita de Claudia Borza in experienta profesionala se refera la raportarea gresita a parintilor la nevoia de independenta a copilului. „Nevoia de independenta este o cerinta de dezvoltare, castigarea ei treptata in functie de varsta, achizitii si progrese bio-psihologice este parte din normalitatea dezvoltarii umane. Astfel in mod natural de la cea mai frageda varsta incepem sa facem pasi spre castigarea independentei si devenirea unei personalitati autonome. Recomandabil pentru parinti este sa acorde copiilor atata independenta cata au nevoie pentru a invata despre si din mediul in care traiesc in baza nivelului de dezvoltare si a varstei pe care o are. Nici mai multa deoarece ceea ce depaseste posibilitatile de intelegere si capacitatile proprii devine stresant psihic si dezorganizant comportamental, nici mai putina deoarece riscam sa substimulam copilul si astfel el sa devina nesigur, neincrezator deoarece nu stie ce poate si ce nu poate sa faca”, este de parere specialistul banatean. De exemplu o fetita de 4 ani isi poate alege hainutele pentru gradinita din doua sau trei variante propuse de mama, insa este mai putin potrivit sa aleaga singura din dulapul cu haine in care se gasesc tinute de vara, toamna, iarna. Nu va sti sa tina seama de anotimp, de timpul de afara sau de alte criterii pe care mama le considera importante, dar cea mica nu le stie sau, daca le afla, nu le poate intelege. De asemenea, impunerea cu strictete a unei singure tinute aleasa de mama care poate mai si spune „faci cum iti spun eu ca tu nu stii pentru ca esti mica” poate avea ca efect, conform psihologului, retezarea aripilor unei expansiuni normale spre invatare. „Independenta prea mare raportata la capacitatea psihologica a copilului de a o gestiona conduce la un stres excesiv caruia nu-i face fata. Rezultatul va fi: comportamente exagerate, pretentii neconforme cu realitatea sau posibilitatile, crize de protest in fata unor interdictii care vor aparea pe parcurs. De asemenea, absenta unei independente adecvata varstei si nivelului de dezvoltare conduce la aparitia unor simptome de supraadaptare: copilul devine nesigur, temator, deoarece nu-si cunoaste propriile capacitati, puteri si a invatat ca parintii trebuie sa decida deoarece el nu poate“, a spus psihologul Claudia Borza.
3. Comportamentele compensatorii O greseala care ii pandeste adesea mai ales pe adultii ocupati se refera la comportamentele compensatorii fata de copil. Acestea se refera la compensarea lipsei de timp acordat celui mic cu beneficii materiale, ceea ce atrage la copil reactii sau invatari de care parintii ajung sa se planga la un moment dat (cerinte excesive, nemultumiri tot mai frecvente, conflicte, tulburari de comportament). „Este important ca oferta noastra sa se adapteze nevoilor copilului, iar la varste mici aceste nevoi sunt de atentie, timp de calitate petrecut impreuna (participare activa la jocul copilului si nu doar supraveghere si prezenta pasiva), afectiune exprimata verbal si fizic (cuvinte de apreciere pentru comportamente concrete, imbratisari, pupici, mangaieri). Pe masura ce copiii cresc, aceste nevoi se pastreaza, doar ca ele apar in proportii diferite“, a explicat specialistul timisorean. impartirea clara si pe terment lung a rolurilor de „autoritar” si „afectiv” este o alta strategie de crestere a copilului incadrata la greseli de catre psihologi. in acest joc, unul dintre parinti este educatorul, cel care impune reguli strice si pedepseste, iar celalalt este parintele afectuos, care ofera cadouri drept compensatie si este refugiul copilului atunci cand se simte nedreptatit. Copilul va descoase strategia pe termen lung si va invata sa manipuleze situatia in asa fel incat cel „bun” sa castige mereu. Aceasta este greseala care duce la folosirea de catre copil a expresiei „mama e rea, vreau la tata!”. Recomandarea ar fi ca parintii sa adopte pe rand rolurile de „good cop, bad good”. Recompensa cu mancare la fast-food este o greseala la fel de mare. Lucru deja foarte cunoscut, metoda recompensei cu o masa sau cateva ore de joaca la un restaurant de tip fast-food este un mod de retributie extrem de periculoasa pe care tot mai multi parinti o aplica si care le poate afecta copiilor tot restul vietii, mai spun specialistii.
4. Folosirea inadecvata a disciplinarii Este una dintre greselile intalnite adesea, fie prin absenta acesteia, adica absenta unor consecinte pentru comportamentele indezirabile, fie prin transformarea disciplinarii in pedepse fizice, ori reactii verbale pline de insulte, jigniri, tipete, care afecteaza stima de sine a copilului si ranesc profund emotional. „Mai mult, aceste masuri educative insotite de emotii puternice, cum ar fi furie sau agresivitatea, si penalizate de toate manualele si studiile de specialitate, arata copilului ca asa se exteriorizeaza aceste emotii negative - furia, supararea, dezamagirea si el va invata asta reactionand fie prin imitatie, adica va face la fel cu cei pe care ii considera mai slabi, fie prin inhibare - se considera slab si se retrage din calea provocarilor vietii. De asemenea, aceste modalitati de disciplinare ii arata copilului ca parintele este vulnerabil, slab si nu poate solutiona altfel o situatie problematica”, a spus Claudia Borza. Tot aici s-ar incadra si o alta greseala pe care parntii o fac socotind fie ca „bataia e rupta din Rai“, fie ca „acolo unde da mama sau tata, creste“: pedeapsa fizica. Copilul nu trebuie lovit niciodata, oricat le-ar fi de greu parintilor sa-si controleze pornirile nervoase. O palma scapata din greseala nu trebuie privita ca un precedent care poate fi repetat. Pedeapsa fizica nu impune respect, ci umilinta, ostilitate sau resentimente. De multe ori, cel mic nu stie ce a gresit, iar explicatia trebuie oferita rational oricat de tensionat ar fi contextul in care s-a produs. Bataia afecteaza pe termen lung relatia de incredere intre copil si parinte si in induce celui mic sentimentul de frica sau chiar de ura. De cele mai multe ori, copilul isi face un scop de a se razbuna la un moment dat pe parintele care l-a lovit.
5. Nediferentierea intre nevoile proprii si cele ale copilului O atitudine pe care psihologul timisorean o considera nociva este nediferentierea intre nevoile proprii si cele ale copilui. Aceasta gresela vine in principal dintr-o slaba cunoastere de sine, astfel ca adultul atribuie copilului propriile nevoi. „Cunosc parinti care il suprasolicita pe cel mic cu o groaza de activitati extrascolare din nevoia de a avea un copil «realizat», asa cum nu au reusit ei sa devina, sau parinti care sunt excesiv de cicalitori, critici si chiar controlatori cu copilul deja mare, la o varsta la care controlul ar trebui inlocuit cu apropierea si indrumarea discreta, deoarce ei au suferit din cazua lipsei de interes a propriilor parinti si doresc sa faca pentru copilul lor ceea ce le-a lipsit”, a explicat specialistul. Potrivit psihologului Caudiei Borza, in astfel de cazuri parintii pierd din vedere faptul ca propriul copil este o alta persoana cu nevoi distincte si particularitati diferite si nu sunt ei insisi la varsta copilului. in aceste cazuri, comportamentele parintilor au valoare reparatorie pentru propriul copil interior ranit, nevindecat de diverse traume, sau blocat emotional intr-un stadiu si la o varsta asemanatoare cu cea a fiului/fiicei. Psihologul bucurestean Daniela Gheorghe sustine ca devoltarea copiilor de astazi este mult mai rapida decat era poate pe vremea parintilor lor. Copiii de azi au o capacitate mai mare de socializare si de integrare, iar parintii trebuie sa renunte la a mai fi prea protectivi. Tot din aceasta grija exagerata pleaca si o alta greseala pe care parintii o fac si anume stresarea copiilor de mici cu foarte multe activitati. „La oras, parintii plimba copiii la foarte multe activitati si unii ajung chiar sa fie stresati. inca de la clasa intai, unii asteapta weekend-ul cum il asteapta adultii, pentru a se odihni. O explicatie ar fi frustrararea parintilor adunata in perioada comunista care are efecte asupra educatiei pe care le-o dau copiilor lor. Sa faca cat mai multe, sa invete cat mai multe“, spune psihologul Daniela Gheorghe.
6. Alimentatia Deseori parintii au asteptari nerealiste de la copiii lor, propriul exemplu jucand un rol important in acest sens. „Astfel, in ceea ce priveste alimentatia este usor sa-i spui unui copil «nu ai voie sa mananci asa ceva» iar tu ca si parinte sa cumperi astfel de produse sau, si mai rau, sa le consumi in fata lui. La fel este in cazul sucurilor, de multe ori in casa exista sucuri ambalate, acestea se consuma zilnic, iar copiilor li se interzice consumul pe motiv ca sunt pentru adulti. in primii ani, functioneaza, insa in anii ce urmeaza copiii vor copia exemplul parintilor mai ales in ceea ce priveste obiceiruile alimentare nocive“, explica Delia Chira, medic pediatru la o clinica din Cluj-Napoca. Potrivit medicului bucurestean Rodica Lazar, o alta greseala des intalnita, potrivit specialistilor, este introducerea intarziata a alimentelor semi-solide. Dupa sase luni, cerealele se pot introduce in dieta, apoi sucurile de fructe, legumele si chiar un pic de carne este benifica dezvoltarii bebelusului. Aceste intarzieri pot duce la anemia copiilor.
7. Hiperprotectie Pentru parinti, responsabilitatea este uriasa si situatiile-„limita” se ivesc la fiecare pas, indiferent de varsta copilului. in primii ani exista tendinta unei hiperprotectii mai ales in ceea ce priveste ferirea copilului de infectii, fie ca vorbim de cele respiratorii fie de alta natura (digestive, boli eruptive, etc). Psihologii recomanda ca parintii sa nu-si sufoce copiii cu un surplus de atentie in cele mai mici detalii ale dezvoltarii. Un conflict minor pe terenul de joaca cu un alt copil trebuie lasat sa se desfasoare natural, iar copilul trebuie sa gaseasca resurse sa-l rezolve independent. in acelasi timp, pe masura ce ajunge la varsta adolescentei, copilul trebuie sa castige cat mai mult timp in afara „cuibului” familial. Trebuie sa invete sa se simta natural intre cei de varsta lor, sa-si formeze grupuri de prieteni. Pornirile de independenta si nevoia de intimitate, aparute mai ales in perioada pubertatii, reprimate prin interventiile repetate ale mamei sau ale tatalui sunt de natura sa sufoce psihic copilul, care ar putea deveni un „rebel fara cauza“. Medicul pediatru Rodica Lazar sustine ca folosirea exagerata a servetelelor umede este o alta greseala pe care parintii o fac cu bebelusii lor. Potrivit medicilor, acest mod de igiena trebuie sa fie o solutie temporara, altfel, mai ales vara, pot aparea eczeme sau eriteme ale pielii. Fierberea apei cu care copilul face baie este o alta exagerare. ”Apa de robinet, daca nu e galbena ca sa fie evident ca nu poate fi folosita, nu mai este o problema pentru baia copilului. Doar in primele saptamani pielea este foarte delicata”, mai spune pediatrul bucurestean, Rodica Lazar. Plimbarile Mai ales in lunile de iarna, parintii aleg sa nu scoata copii la plimbare de frica imbolnavirilor. Trebuie precizat ca, incepand cu varsta de doua saptamani (primavara, vara si tomana), respectiv trei saptamani (iarna) bebelusii trebuie scosi la aer curat, expunereaa facandu-se progresiv, cu cate 15 minute zilnic pana se ajunge in medie la 2-3 ore. in sezonul cald, copilasii pot sta toata ziua afara, cu mentiunea ca atunci cand temperaturile depasesc 28-30 de grade Celsius trebuie luate masuri de precautie, in intervalul orar 11.00 - 17.00 cand se recomanda evitarea plimbarilor in aer liber si folosirea intotdeauna a masurilor de protectie (hidratare suficienta, protejarea cu palarii, sepcute si aplicarea de creme de protectie solara cu factor 50 pe zonele de piele expuse radiatiilor solare). Copiii mici trebuie scosi zilnic la plimbare, indiferent de temperatura si imbracati corespunzator temperaturii de afara si nu anotimpului in sine. „Am avut parte de ierni blande in ultimii ani, de multe ori cu temperaturi pozitive iar copilasii erau imbracati si infofoliti pentru temperauri negative. Un copilas care este scos zilnic afara sau chiar doarme afara, se simte mult mai confortabil, are un somn mai profund si mai odihnitor si un apetit pe masura“, este de parere medicul clujean Delia Chira. Suprainfofolirea Exista o tendinta aproape generala de a imbraca copilasii mai gros decat este necesar. Putini parinti stiu ca printr-o grija excesiva in ceea ce priveste imbracamintea pot face mai mult rau decat bine. Astfel, in cazul bebelusilor, imbracarea excesiva poate duce la supraincalzire, rezultatul fiind transpiratia si astfel pierderea de apa si sare. Apar semne de deshidratare, in primul rand aparitia senzatiei de sete, copilasul suge (daca este alaptat) frecvent, ceea ce o face pe mamica sa considere ca are lapte insuficient si sa recurga la alimentarea cu lapte praf. Mai mult, datorita transpiratiei acide, apar eruptii la nivelul pielii, iar pericolul de imbolnavire este mai mare deoarece transpiratia raceste corpul. Caciulita in casa nu ar trebui aplicata nici macar seara, dupa baie, singurii pentru care se recomanda purtarea unei caciulite subtiri fiind prematurii cu greutate sub 3.000 de grame. Cu cat masurile de hiperprotectie sunt mai accentuate cu atat copilasul respectiv va fi mai sensibil si mai susceptibil de a contacta diverse infectii, sustine Delia Chira. Un copil obisnuit sa-si regleze singur temperatura corpului in functie de conditiile de mediu se va imbolnavi mult mai rar si se va putea bucura de iarna, bulgari, sanius. Din seria greselilor de garderoba face parte si „clasicul“ fular pe gura care face mai mult rau decat bine. in mod normal, copilasii respira pe nas, care este primul „filtru“ cel care incalzeste aerul rece; aplicarea pe gurita a unui fular nu face altceva decat sa „blocheze“ respiratia pe nas si sa o favorizeze pe cea orala, rezultatul fiind un inspir „direct“ al aerului rece care nu a apucat sa fie incalzit de filtrul nazal; asadar indiferent de temperatura de afara gura si nasul nu trebuiesc acoperite. Un alt mit care trebuie demontat este cel al suprainfofolirii copilului bolnav, febril. „Recomandarea este de a dezbraca copilasul, de a-i oferi cat mai multe lichide, de a «forta» prin aceste masuri organismul sa piarda caldura in exces. De asemenea, baia racita progresiv este recomandata in astfel de situatii, ajutand la scaderea temperaturii. Nu trebuie renuntat la baia/dusul zilnic atunci cand copilasii sunt bolnavi, de multe ori ajuta favorabil la ameliorarea starii generale“, conchide pediatrul Delia Chira. Igiena excesiva Se stie ca in momentul in care proaspata mamica ajunge acasa cu bebelusul incepe o curatenie uneori exagerata care nu face altceva decat sa expuna copilasul la o serie de substante iritante, unele alergenice, altele iritante pentru caile respiratorii. Curatenia trebuie facuta zilnic, asigurand bebelusului un mediu cat mai curat, ferit de substante iritante. Astfel, camera bebelusului trebuie aerisita de mai multe ori pe zi, temperatura ambientala sa fie 21-22 de grade Celsius, considerata temperatura de confort. Apa trebuie sa fie aliatul de nadejde atat in ceea ce priveste igiena bebelusului, cat si a diferitelor suprafete din incapere. „Evitati pe cat posibil sa creati un mediu steril in camera bebelusului; atunci cand acesta va fi expus si in alte medii, capacitatea de reactionare va fi redusa iar pericolul imbolnavirilor mai mare. Un studiu publicat de revista Journal of Allergy and Clinical Immunology a aratat un risc de aparitie alergiilor atat la factorii de mediu (praf, polen, acarieni etc), cat si la cei alimentari prin folosirea in exces a substantelor antimicrobiene, in special a celor care contin triclosan si parabeni;in aceeasi categorie sunt implicate si produsele cosmetice care contin parabeni, multe din produsele folosite in ingrijirea copiilor (geluri de dus, sampoane, uleiuri, creme de masaj etc) contin astfel de substante nocive“, mai spune medicul Delia Chitra. in cazul copiilor mai mari, parintii se tem de eventualele infectii si impun o serie de restrictii care nu fac altceva decat sa prelungeasca mediul „steril” in care au crescut in primul an de viata. Pentru dezvoltarea si reactionarea sistemului imunitar este nevoie de o expunere progresiva la diferiti microbi, in acest fel, organismul reactioneaza, se antreneaza. „in aceste situatii, trebuie gasit un echilibru, o cale de mijloc, pastrand regulile de igiena, dar si oferind posibilitatea unui joc liber, de exemplu la groapa de nisip, in parc, pe leagane etc. Spalatul frecvent pe maini, cu apa si sapun, deprinderea unor obiceiuri de igiena personala (dusul zilnic, spalarea pe maini dupa folosirea toaletei, inainte de fiecare masa sau dupa jocul in parc, animale de companie etc), aerisirea zilnica, expunerea la aer curat zilnic, indiferent de temperatura, sunt cateva masuri care ajuta la o dezvoltare robusta a sistemului imunitar“, explica Delia Chira. Psihologul Daniela Gheorghe nu vine decat sa intareasca ceea ce sustin medicii. Hiperprotectia parintilor poate de multe ori sa puna chiar piedici dezvoltarii psihologice normale a copiilor. „Multi parinti nu-i valorizeaza pe copii, nu-i lasa sa se descurce. Apoi, ei fac foarte multe comparatii: uite colegul sau prietenul tau de ce poate? Parintii ori nu vor, ori le este teama, ori nu au timp sa discute lucrurile importante cu copiii lor, nu isi asculta copiii, iar de multe ori au incredere in alte persoane in loc sa aiba in ei”, explica psihologul. O alta greseala profunda indicata de specialisti pe care o fac parintii care divorteaza este felul in care isi vad ei copilul. „isi impart copilul ca pe un bun, din pacate si legislatia face acest lucru. Tot mai multi oameni care divorteaza, atat mamele, cat si tatii, vorbesc de copilul lor ca un bun”, mai indica Gheorghe.
8. Lipsa de fermitate La extrema opusa hiperprotectiei se afla lipsa de fermitate, recomandata in ultimii ani de unele cercuri de psihologi ca varianta la educatia stricta si ostila. Psihologii spun ca nu este recomandat ca parintii sa devina prieteni de joaca ai copilului, sa faca „prostii” laolalta cu ei si sa uite astfel de educatie. in aceeasi categorie intra si facutul tuturor „mofturilor” copilului. Lipsa de fermitate si a unor reguli de neincalcat il va duce pe copil intr-o zona in care va fi tentat sa ignore rigorile legale si sa nu fie dispus sa dea explicatii in fata nimanui. Copilul, spun psihologii, trebuie sa fie capabil sa faca diferenta clar intre bine si rau.
9. Alaptarea insuficienta Se stie ca laptele de mama este standardul de aur al alimentatiei bebelusului in primele luni de viata. Frecvent, proaspata mamica renunta la alaptare, de multe ori la presiunea anturajului si secundar unei informari incomplete, insuficiente. in marile orase exista consultanti in alaptare, specialisti care pot ajuta mamicile sa depaseasca obstacolele care apar mai ales in prima luna de viata.Trebuie subliniat ca, de cele mai multe ori, renuntarea la alaptare se face de teama ca laptele este prea slab sau insuficient sau cresterea bebelusului nu se incadreaza in niste limite ideale. „Mai grav este faptul ca, de multe ori, se renunta la alaptare fara o discutie prealabila cu medicul sau fara a cere ajutor in alta parte. Chiar daca formulele de lapte praf reprezinta o alternativa pentru alimentatia naturala, ar trebui folosite doar atunci cand intr-adevar mamica se confrunta cu o secretie inadecvata si/sau se asociaza si alte probleme de sanatate“, explica pediatrul clujean, Delia Chira. „Probleme gastrice de la romani se datoreaza si laptelui praf baut in exces si de timpuriu”, crede psihologul bucurestean Daniela Gheorghe.
10. Nasterea prin cezariana Psihologul bucurestean Daniela Ghieghe este de parere ca o alta greseala este optiunea mamelor de a naste prin cezariana. „Mamele nu cunosc avantajele nasterii naturale pentru copiii lor. Ele nu citesc, nu se informeaza despre anestezie si efectul ei asupra bebelusului, multe mame nu se intereseaza de ce are nevoie copilul inca de dinainte sa se nasca”, mai spune psihologul. Daniela Gheorghe este de parere ca obiceiul suzetei care este doar o obsesie a parintilor si ca din punct de vedere psihologic copilul trebuie lasat sa-si gaseasca singur „metodele de calmare”. O alta obsesie tipica este cea a olitei. Potrivit specialistilor, nu exista o varsta ideala pentru olita: „important este sa aiba o dezvoltare motorie buna, la sase luni este prea devreme pentru olita, de exemplu”.
11. Transportul cu masina fara dispozitive de siguranta Multi parinti nu stiu de existenta dispozitivelor de siguranta pentru copii atunci cand calatoresc cu masina. Trebuie mentionat ca exista dispozitive speciale (scoica in primele luni, scaun de masina ulterior) care trebuie montate corect si folosite ori de cate ori copilasul calatoreste cu masina, chiar daca vorbim de drumuri scurte prin oras. „Mai mult, pozitionarea copilului in fata, in dreapta soferului, de cele mai multe ori fara macar a folosi centura de siguranta este o practica frecventa care trebuie descurajata, multe accidente, unele fatale putand fi prevenite de aceste dispozitive de siguranta“, mai explica Delia Chira.
12. Neglijarea igienei orale Din pacate, este o situatie foarte frecventa care asociata cu alimentatia prelungita cu biberonul (peste varsta de un an) duce la instalarea cariilor de biberon si la alte probleme dentare. Trebuie subliniata importanta unei igiene orale de la primii dintisori alaturi de o monitorizare stomatologica periodica, preventia in astfel de situatii trebuie sa fie cuvantul de baza. Se recomanda spalarea pe dinti cu periuta si pasta adaptata varstei din momentul aparitiei primului dintisor cu controale stomatologice de la varsta de un an.
13. Informare din surse nepotrivite Aparitia internetului a dus la cresterea semnificativa a interesului parintilor pentru informare. Este laudabil acest lucru, insa din pacate, de multe ori un consult medical este inlocuit de recomandari de pe forumuri si alte retele de socializare. Trebuie precizat ca, doar in urma unui consult medical se poate formula un diagnostic si recomanda un tratament eficient si corect. Automedicatia nu ar trebui incurajata iar parintii ar trebui sa constientizeze ca un medicament poate fi indicat si in acelasi timp eficient la un copil, pe cand la altul sa nu „functioneze“ si sa duca la agravarea bolii de baza.
14. Ore in sir in fata calculatorului si a televizorului Aparitia posturilor de televiziune destinate copiilor a dus la cresterea semnificativa a procentului de copii dependenti de televizor; incepand de la varste fragede (uneori chiar si sub un an) copilasii sunt lasati cu orele la TV, mai ales ca in acest interval parintii au siguranta ca stau cuminti si nu le solicita atentia. A devenit o „moda“ de a servi masa micutilor la TV, in absenta acestuia orice tentativa de alimentare este sortita esecului. Prin propriul exemplu, parintii incurajeaza acest comportament. „Se pot fixa mici reguli, prin care copilasii sa stie exact cat timp este permis TV-ul si acesta sa nu fie asociat cu luarea mesei de exemplu. inca din 2011 Academia Americana de Pediatrie a recomandat «interzicerea» televizorului pentru copiii sub doi ani si restictionarea la maxim doua ore pe zi pentru celelalte varste, sperand astfel sa reduca sedentarismul si obezitatea doua probleme stringente in ceea ce priveste sanatatea copiilor. Copilasii trebuie sa invete prin joc, prin stimulare neuro-senzoriala, prin socializare cu copii de aceeasi varsta si nu prin petrecerea timpului in fata tv-ului. Se stie ca privitul indelung la TV este asociat cu probleme de comportament, agresivitate, deficit de atentie si lista efectelor secundare ar putea continua“, explica Delia Chira. Pediatrul bucurestean Rodica Lazar este de parere ca nici linistea absoluta, dar nici zgomotul excesiv nu sunt benefice in cresterea copilului. Cel mai important este ca parintele sa petreaca timp cu copilul lui. „Este evident ca nu este bine sa-l inveti sa se blocheze la televizor sau la calculator. Recompensa este normal sa existe, dar trebuie sa stii ce sa le oferi“, conchide Rodica Lazar. Specialistii cred ca problema legata de orele petrecute in fata televizorului si a calculatprului este intalnita si in mediul rural. „Un exemplu de rezultat negativ in urma vizionarii excesive a programelor de la TV este obsesia parintilor si insuflata ulterior copiilor pentru moda. Ei vad la televizor si atunci trebuie sa fac tot posibilul ca sa le cumpere copiilor hainute la moda, mai ieftine, mai cu economii, dar trebuie. Lasandu-si copii sa se uita la televizor ore si ore, ii lasa sa-si formeze niste modele false. in loc sa stea de vorba cu ei, ei sa le fie copiilor modele, micutii copiaza niste modele de la televizor, care nu sunt mereu cele mai bune”, conchide psihologul Daniela Gheorghe. Specialistii sunt de acord ca este foarte important, in egala masura, ca parintii sa renunte la mandria de a nu primi sfaturi de la alti oameni. Nu este o problema sa nu cunosti, dar este o eroare sa nu vrei sa afli.
15. Plimbari in mall si alte centre comerciale Datorita activitatilor din malluri si din centrele comerciale, multi parinti aleg sa-si „distreze“ copiii in astfel de locuri, mai ales iarna sau atunci cand conditiile de mediu nu permit plimbarile in aer liber. in special, pentru copilasii sub un an, aceste locuri nu reprezinta o alternativa de petrecere a timpului liber din cauza riscului ridicat de contactare a unor infectii, in special respiratorii, dar si digestive sau de alta natura, potrivit medicului Delia Chira.
16. Compararea copiilor Frecvent, parintii fac comparatii intre copii. Chiar daca acestia au aceeasi varsta, ritmul de dezvoltare atat staturo-ponderal, cat si psiho-motor este diferit, conditionat in primul rand genetic si apoi influentat de factori externi (alimentatie, boli asociate, stimulare senzitivo-senzoriala).
17. Instituirea fricilor Fie ca vorbim despre frica de intuneric, fie despre frica de animale, insecte sau despre frica de medic sau alte personaje negative (bau-bau, „tiganu’” etc), acestea sunt induse si intretinute pe parinti si de cei din anturajul apropiat. Mai mult, „amenintarea” permanenta a copiilor are un rol negativ in dezvolarea acestora, deseori auzim formulari de genul: „Daca nu esti cuminte, te dau la tigan”, „Daca mai alergi, cazi si te lovesti si iar trebuie sa mergem la doctor”, „Daca mananci inghetata, faci rosu in gat si vine tanti si-ti face injectie” etc. „Parintii pot incerca sa explice eventualele pericole fara a face remarci de genul, remarci care duc la dezvoltarea si accentuarea unor frici ce pot influenta dezvoltarea psiho-emotionala pe termen lung“, este de parere medicul Delia Chira.
18. Minciunile Multi parinti au tendinta de a-si pierde rabdarea in fata avalansei de „de ce”-uri ale copilului si de a-i servi gogosi la intrebarile mai sensibile, precum cele legate de jocul „de-a mama si de-a tata“. Aici se incadreaza si raspunsurile legate de cum a venit pe lume surioara sau fratiorul: „cu barza”. Psihologii specializati in pediatrie spun ca este gresit ca cel mic sa fie facut complice la o minciuna. Expresia „sa nu-i spunem lui mami/tati…” il obliga pe copil la minciuna prin omisiune. Pe termen lung, aceasta „strategie” educationala il va face nesigur, introvertit si predispus pe adolescentul care va descoperi in timp ca realitatea este diferita fata de cea descrisa de parinti.
19. Antibioticele Era informatiei nu pare sa fie la fel de prolifica pentru unii parinti romani, care au inca o gandire ancorata in trecut, cred medicii bucuresteni. „Panica parintilor la orice raceala mica. Fie ii indoapa cu antibiotice, fie chiar forteaza mana medicilor. Excesul de antibiotice nu este deloc sanatos pentru dezvoltarea copilului, ficatul este afectat, iar imunitatea slabita pe termen lung. Germenii din corpul copilului creaza o oarecare rezistenta la antibiotice“, explica medicul pediatru bucurestean Rodica Lazar.
20. Modelele false Lazar este de parere ca o alta greseala des intalnita in consultatiile date la cabinetul personal se leaga si de lucruri mai simple, dar care aduc aminte de un comportament mai mult rural. „Ma intalnesc cu tot felul de situatii ca la tara. Sunt mame care iau suzeta si o baga in gura lor ca sa o dezinfecteze si dup-aia le-o baga inapoi copiilor in gura. Mucoasa bucala a unui sugar este aproape sterila, pe cand microbii din gura unui adult sunt atat de multi. Apoi este problema alaptatului, mamele se plang ca nu inteleg cand copilul s-a saturat. Daca dupa alaptat doarme 2-3 ore inseamna ca s-a saturat. Multe mame trec rapid la laptele praf crezand ca este mai bine, in primele sase luni copilul are nevoie de laptele de mama“, mai explica Lazar. La acest articol au contribuit: Ionut Ungureanu, Cezar Padurariu, Remus Florescu, Vali Silaghi.
sursa
